aproape in fiecare sambata il duc pe toma intr-un parc cinstit, old-school cum imi place mie, proprietate elvetiana, ca sa intelegem cum de stau palmierii in picioare si azi, dupa 100 de ani, in miezul unui cartier putin sub nivelul ferentariului de alta data. ne urcam intr-un taxi pe care am incetat de mult sa-l mai consider dubios, desi soferul e un extremist cu barba lunga, rochie murdar-traditionala, burta si incheieturi subtiri, ceea ce imi da incredere in sensul ca daca ajungem la violenta, ma descurc. precizez destinatia, el si o asuma si calca pedala. intr-un nas nealergic, m-ar fi deranjat aroma unica de gazolina, dar asa, privesc senina ca dintr-un cos de panselute, spre cartierul nu rupt, foarte rupt! toma m-ar intreba cateceva, dar intuieste si el ca e inoportun si tace ocupat pana ne dam jos. in parc cerem 2 limonade. hai ma tomaaa! aa, sa nu bag mana cu nisip in pahar? pai nu prea, sau in fine, e paharul tau, faci ce vrei. gheata nu o bem? n-o bem ma arhimede, c...