nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara.
toma a adaugat; mie imi e si mai dor.
de unde stii tu cat de mare e dorul meu?
pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii.
aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie.
aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit.
care mos?
oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva.
tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea?
n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid:
poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghete, sa-l gasesti dimineata la micul dejun.
si in ghetele tale ce pune?
in ghetele mele pun eu sosetele fara calcai pe care mi le-am luat azi.
of toma, vai de traditiile mele. vroba lu furnica lu toparceanu: ca puteam si io s-adun un graunte cat de mic. da uite ca m-am luat cu viata, cu praful, si iar am uitat esenta.
toma se trezeste primul, ca-n povestile romanesti ale diminetilor de 6 decembrie.
merge la frigider, isi ia orezul cu lapte si-l mananca rece. se uita si in ghete. mosul n-a mai ajuns la frigiderul nostru, dar nu e suparare.
ma trezesc si eu. ma imbrac, imi pun sosetele peste ghete, sa arat ca-n last christmasu lu george michael, cand era el flacau.
calc senina. o sa ma organizez mai bine la anu.
la multi ani tataie. e un ghem in inima care se rotocoleste ca un mohair al dorului. nu reusesc sa tes cuvinte din el. ramane un ghem de senzatii gatuite, de lacrimi neplanse, de promisiuni soptite pe dos.