Treceți la conținutul principal

votul si bomba

ma vait la tatalutoma de nesansa usr-ului.
imi cantareste procentele. conchide ca nu stam rau. rezum asteptarile, sperantele, circumstantele. el in continuare e multumit de cum joaca romania trezita.
desigur ca noi discutam din loja dictatoriala. din loja transparentei dejucate.
a candidat si el la parlamentarele mintite ale egiptului.
a fost userist si el, construindu-si campania electorala, rupandu-si pantofii de nunta, mergand kilometri pe jos, de vorba cu oamenii nedreptatiti.
l-am vazut integru in fata camerelor si mi-a crescut inima.
i-am pupat fricile pe frunte si-am sperat cu el, pana n-a mai fost nimic din alegerile alea.
s-au dizolvat cum s-au nascut, iar inflacararea politica a familiei s-a suspendat o vreme.

m-a intrebat toma azi: e periculos daca lumea nu voteaza?
e periculos! ai inteles bine. pui de revolutionar ce ne esti.
n-o sa uit niciodata cum mi-a aratat el azi in cabina logo-ul usr-ului pe hartie, ca sa nu pierdem vremea.
n-o sa uit nici ce curat am respirat dupa ce mi-am facut datoria.
pasaportul meu cantarea azi mai mult ca toate drumurile pe care le-am batut in nestatornicia mea.
copilul meu de 4 ani, a inteles ca e periculos sa nu votezi.

dar uite tot azi, la doar 2 zile de la ultima bomba din cairo, a mai explodat una, cat sa omoare niste zeci de oameni si sa instige niste milioane.
deci vezi tu toma, pericolul are fel de fel de captuseli. moartea e primul pericol, dar desigur ca si nevotul duce la consecinte greu de gestionat.
pana una alta suntem teferi. nu extrapolez sa-mi ingrijorez parintii, extrapolez sa va reamintesc sa pretuiti viata si sa va cresteti copiii in adevar.
sa visati si sa plangeti, dar numai daca plansul aduce reconstructie nu pizma.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...