am incropit un craciun cu leurda fiarta si-am dezbatut cu soacra-mea soarta masinii ei de spalat, o rabla respectabila care urla spaland de 30 de ani.
au venit baietii de la bosh, au constatat avaria, au incasat caruta de bani, au luat masina de spalat cu ei la firma, s-o faca buna si s-o aduca inapoi cand or trece sarbatorile crestine nementionate in calendarul musulman al zilelor lucratoare ale egiptului.
ei si cum se perpelea soacra-mea de dorul rablei, am pus niste muzica populara, respectiv of mai dor mai dor mai dor, nici la vara nu ma-nsor.
ar fi mers o tuica, dar am inghitit in sec si ne-am bucurat ca traim.
am scos apoi parleala la o petrece a unei englezoaice, care ne-a tratat cu sarmale de orez, carnuri, vinuri si-o budinca de fructe uscate- fiarta numa 7 ore la foc incet.
am schimbat impresii cu un norvegian, am sters lacrimile unei bulgaroaice, am dezbatut politici educationale cu o finlandeza.
o egipteanca ne-a intrebat pe mine si pe tatalutoma: sunteti rude? suntem sot si sotie am raspuns eu.
ea a zis ca stie, dar intreaba joviala daca eram rude inainte de casatorie, in egipt casatoriile intre rude fiind o rutina de nestramutat.
fiindca semanati, apasa ea.
ne iubim inseamna. raspundem noi in acelasi timp.
ei i se face rusine si noi ii imbratisam rusinea si dezvoltam subiectul casatoriei din dragoste.
toma se strecoara printre picioarele noastre si un blitz ne cuprinde intr-o poza spontana care sa confirme cate am marturisit.
am impachetat petrecerea si-am dormit stramb, cat sa ma trezesc intepenita si sa ma rog de toate ingrijitoarele gradinitei sa ma traga pe spinare cu carmol, ah mami, ce departe esti!
am confectionat niste fise in care sa documentez random acts of kindness in fiecare clasa si-am marcat acolo cum un baietel de 2 ani s-a prefacut ca-i da niste mancare dintr-o farfurie de jucarie unei colege, iar ea a cuprins mancarea aia prefacuta si a mancat-o cum ar veni. m-am topit.
apoi un alt copil a aranjat toate scaunelele rasturnate de colegii lui. poate ca el e doar un viitor fixist, dar am trecut si gestul lui la minunate. m-am intrebat pe cine ajuta documentarea mea. cred ca ma ajuta pe mine sa stau calda la inima si-i ajuta pe ei sa se simta valorosi.
si-am incalecat pe-o sa si ma duc in treaba mea! iubiti-va mult!
au venit baietii de la bosh, au constatat avaria, au incasat caruta de bani, au luat masina de spalat cu ei la firma, s-o faca buna si s-o aduca inapoi cand or trece sarbatorile crestine nementionate in calendarul musulman al zilelor lucratoare ale egiptului.
ei si cum se perpelea soacra-mea de dorul rablei, am pus niste muzica populara, respectiv of mai dor mai dor mai dor, nici la vara nu ma-nsor.
ar fi mers o tuica, dar am inghitit in sec si ne-am bucurat ca traim.
am scos apoi parleala la o petrece a unei englezoaice, care ne-a tratat cu sarmale de orez, carnuri, vinuri si-o budinca de fructe uscate- fiarta numa 7 ore la foc incet.
am schimbat impresii cu un norvegian, am sters lacrimile unei bulgaroaice, am dezbatut politici educationale cu o finlandeza.
o egipteanca ne-a intrebat pe mine si pe tatalutoma: sunteti rude? suntem sot si sotie am raspuns eu.
ea a zis ca stie, dar intreaba joviala daca eram rude inainte de casatorie, in egipt casatoriile intre rude fiind o rutina de nestramutat.
fiindca semanati, apasa ea.
ne iubim inseamna. raspundem noi in acelasi timp.
ei i se face rusine si noi ii imbratisam rusinea si dezvoltam subiectul casatoriei din dragoste.
toma se strecoara printre picioarele noastre si un blitz ne cuprinde intr-o poza spontana care sa confirme cate am marturisit.
am impachetat petrecerea si-am dormit stramb, cat sa ma trezesc intepenita si sa ma rog de toate ingrijitoarele gradinitei sa ma traga pe spinare cu carmol, ah mami, ce departe esti!
am confectionat niste fise in care sa documentez random acts of kindness in fiecare clasa si-am marcat acolo cum un baietel de 2 ani s-a prefacut ca-i da niste mancare dintr-o farfurie de jucarie unei colege, iar ea a cuprins mancarea aia prefacuta si a mancat-o cum ar veni. m-am topit.
apoi un alt copil a aranjat toate scaunelele rasturnate de colegii lui. poate ca el e doar un viitor fixist, dar am trecut si gestul lui la minunate. m-am intrebat pe cine ajuta documentarea mea. cred ca ma ajuta pe mine sa stau calda la inima si-i ajuta pe ei sa se simta valorosi.
si-am incalecat pe-o sa si ma duc in treaba mea! iubiti-va mult!
Comentarii
Trimiteți un comentariu