Treceți la conținutul principal

permis pe apa sambetei

e sambata. eu am planificat un workshop despre inteligente multiple. tatalutoma are planificat un protest impotriva politiei, care cica ar aresta oameni random. toma n-are planificat nimic. el lasa ziua sa-l impresoare si sa arunce cu surprize in el.
prima jumatate de zi baietii sunt de capul lor si eu invat despre cat de inteligenta stiam ca sunt, dar nu in atatea directii. lipsesc 5 ore. tatalutoma ma vrea acasa fiindca toma e la capatul obedientei.
adica n-a plans dar every now and then nu te mai puteai intelege cu el. 
vin cat pot de repede.
milk him!!! milk him now! hai ca ne-am descurcat, adauga el printre ghiogarturile lu toma. cum a fost ziua ta? ai mancat ceva?
zic: niste porcarii la workshop. nimic sanatos! a, deci ai mancat, ca ma ingrijoram c-ai stat infometata.
nu nu.
hai ca te pup ca am intarziat la protest.
uit sa-l intreb daca sa ma ingrijorez. il intreb numa daca vine tarziu. zice ca depinde de dinamica zilei. ce-mi plac raspunsurile astea fluctuante, mai ales cand includ arme.
il adorm pe toma neingrijoratul.
schimb 2 randuri cu frati-mio pe net. aflu ca a ramas fara permis. incerc sa-l inteleg si sa-l compatimesc, eu neposesoarea niciunui permis, niciunei masini. 
aleg sa -l rog sa aiba grija de viata lui, dar cuvintele se lipesc de peretele virtualului si se intorc la mine. o imbratisare ar valora mai mult decat toate masinile straine la un loc.
ce departe sunt. ce straine ne sunt grijile. mi-e dor sa ne uitam la un film amandoi si sa-mi explice cu patos, rand pe rand, toate glumele pe care le-am inteles deja, dispunand de un paletar bogat de forme de inteligenta. sa-mi dea un tricou de stat prin casa si eu sa zic ca mereu: da unu nepurtat n-ai? sigur corinel, ti-l da raducu pe cel mai curat. 

poate ca protestul lu tatalutoma impotriva politiei egiptene razbuna in eter si ridicarea acestui permis romanesc. nimic nu ma opreste sa cred.
..si god bless ukraine! era sa uit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...