e 7.50. oftez scurt de tarziu ce e si ies pe usa blocului. tatalutoma pupa obraz de toma si-i ureaza de bine pentru ziua care abia incepe sa se scrie.
o ceata seninie ne invaluie pe toti 3 ca intr-o plapuma vie. in romania ceata ar imprastia peste zare un cenusiu apasator, dar in egipt ceata straluceste. e asa ca un vis frumos din care nu-ti mai amintesti detalii. le spun baietilor ca asta se cheama ceata, iar in italiana nebbia. ooo, iar se da mami smart cu italiana ei zice tatalutoma.
nu ma supar. trec dimineata la bune si traversez. oprim un taxi. tatalutoma explica soferului ca numa mama si copilul se deplaseaza. toma face cu mana stanga soferului in semn de bine v-am gasit domnu si cu dreapta catre tati, in semn de ai grija de tine, pa!
soferul e magulit de salutul lu turturel, ma intreaba de origini, apoi ca o gluma vrea sa stie care jumatate din toma e romana si care egipteana. ii zic ca jos e roman. el refuza adevarul meu. il vrea pe toma puternic si infipt in taramu lu tutancamon. io care nu l-am circumcis, insist ca jos e roman.. dar nu-i mai explic. radem asa fiecare pentru el si ne intoarcem in noi.
ma uit pe geam cu turturel in brate. ochesc niste puscasi cocotati pe un bloc, cu armele indreptate in jos. asa ca intr-un film. n-au cred de gand sa traga in nimeni, doar pazesc biserica din cartier. din cand in cand in biserici se intampla galceve, intrucat acolo sunt crestinii mai usor de gasit laolalta de catre musulmanii suparati din te miri ce... in fine..
ajungem pe o strada care imi place, cladirile sunt vechi, impozante, vorbesc despre o lume sofisticata, peste care s-a asternut praful, nepasarea, progresul prost inteles si graba omului nou. ar da bine intr-o poza cu efect vintage, in lumina asta stralucitor fumurie. poza se face in minte si se merge mai departe.
ne blocam in trafic. in dreapta noastra e o duba a politiei, cu 4 flacai purtand arme la subrat. toma le face cu mana. nu primeste nimic. unu mai tuciuriu strange arma aproape de corp si o aseaza in pozitia corect-amenintatoare, semn ca nu e de gluma. ramanem blocati in trafic pentru inca niste secunde. ca si cand timpul ii face cadou tuciuriului iluzia puterii. toma ii face cu mana din nou. tuciuriul se face ca incarca si ramane serios. inima mea nu se strange. tin in brate un copil senin, al carui zambet incurca degetele tragaciului. inteleg fara certitudini ca arma lui de-adevaratelea n-are gloante. toma intelege si el ca asta nu e un baiat bun, atata vreme cat alege o amenintare balbaita ca raspuns la un zambet curat de inceput de zi, de lume.
duba politiei coteste la dreapta. tragaciul se face si el nevazut, cu jucaria lui mortala cu tot.
toma fara parteneri de joc nu-si poate desfasura entuziasmul. zambeste unui sofer a carui inima se deschide brusc. o data cu inima se deschide si geamul si soferul intinde mana sa dea noroc cu toma. deschid si eu geamul nostru si mainile lor se intalnesc. se scrie niste fericire acolo si eu ma simt o spectatoare norocoasa. am loc in randul unu la spectacolul vietii, iar copilul meu, minunea mea vie joaca impecabil. sunt mandra de el, de mana mea care a deschis geamul inlesnind miracolul si de inima mea nedurand in fata armei de mai devreme. Alerg cu gandul dupa duba de politie si-i strig tuciuriului cu tinerete furata:
All the arms we need are for hugging, bai tantalaule! .. si pune bereta aia calumea, vai de constiinta ta.
as citi "cartea" asta pe nerasuflate... cred ca nu merge optiunea de abonare la postari.
RăspundețiȘtergere