iar n-am curent. in fiecare seara cate o ora. pare sa fie planul egiptean de economisire a energiei, desi nimeni nu confirma. masele s-au obisnuit. copiii chiuie, cum faceam si eu cand mergeam cu trenul in excursie si intram in tunel. parca ma gadila si acum intunericul ala complice.
imi iau laptopul in mana stanga si cu dreapta deschid cuptorul. scot vasul cu cannelloni si ii intorc usurel cu furculita pe partea cealalta intrucat m-am calicit la sosul ragu. nu ma ard, sunt body smart cum am invatat ieri la workshop.
toma doarme dupa multiple ture vure prin casa. a invatat sa alerge asa ca pe unde ma gaseste ma invita sa-l fugaresc. eu ma conformez, el de entuziasm da cu capul de usa, plange, il ridic, pup, n-are nimic. merg sa scot rufele din masina de spalat. vine si el cu mine. gaseste in debara o plasoaie de scule, care mai de care mai periculoase. tatalutoma m-ar descalifica pentru libertatea pe care i-o dau lu fi-so, de a lua la rand surubelnitele, bormasina, pistolul de lipit si patentul. ii pun un pres sub fund, sa nu stea pe rece si il las sa mestereasca langa mine, in timp ce intind rufele. arbitrul are o sedinta. raman deci in concurs.
toma termina cu surubelnitele, ma invita sa-l alerg, dar il pup pe cap si-i spun ca nu acum. bine, nu insista. gaseste aparatul foto si il ia la puricat. il instiintez ca obiectivul fix m-a costat fix patru salarii si il deposedez. nu se bosumfla. e obosit si plictisit. merge la intrerupator. il strig tare pe nume cat sa-i impietresc intentia de a baga degetul in priza. se intoarce speriat si plange curat. imi cer scuze si el ma intelege. vine de la priza cu supararea dupa el si imi imbratiseaza picioarele certandu-ma. imi cer iertare din nou, de parca ar putea cuvintele sa dea frica inapoi si sa repare increderea. il iau in brate si-l pup. esti obosit mami, hai sa bei niste lapte si sa dormi un pic. imi zice ca n-a terminat de plans. simt sa iau aparatul foto si sa imortalizez supararea asta care nu se mai termina. imi fotografiez vina. sa cuprind cu obiectivul asta fix lacrima care mi se datoreaza, manutele care se framanta de dezamagire amestecata cu oboseala. sunt o cruda. inima lu tatalutoma si poate alte inimi or sa se stranga la intalnirea cu poza asta, poate ca o pastrez ca sa nu pitesc neparintele care am fost.
sau poate ca sa invit mame ajunse la capatul gospodarelii, sa se opreasca din intins rufe, atunci cand au de transmis puilor un mesaj vital.
nu sa-l urle!
Comentarii
Trimiteți un comentariu