Treceți la conținutul principal

poveste cu iepuri

dau ziua pe repede inapoi. ma opresc la poarta gradinitei, unde toma ii face cu mana lu nea portaru. el ii intoarce fericirea intr-un fel de manca-l-ar nenea.
nu l-am vazut toata ziua. imi vine asa sa-l tot pup mergand, sa-l mananc pupand.
ne urcam intr-un taxi. conversam relaxat, numa zambete. toma isi cere capul pe geam si bucura 3-5 participanti la trafic, dupa cum le e norocul.
soferu se scuza pentru tara pe care mi-o ofera si spera la un presedinte ca toma. si eu sper, ca nu ma doare.
se intoarce toma de la geam cu fata la mine. i-a fost dor. rade asa cu capul in jos si eu ii spun la ureche ca si mie mi-a fost. apoi imi gaseste alunita de la ceafa. zic nuu, cand ar trage de ea.. rade cum nu-mi mai trebuie nimic altceva.
ne oprim in piata. ceasul taximetristului fura discret, dar de dragul conversatiei nu-i mai bat obrazul. ii dau asa cat crede el ca m-a pacalit si ies. vorba lu arabu din el-zorab: te-or razbuna copiii mei!
pietarii radiaza la intalnirea cu toma. el se lasa in bratele lor, iar eu simt liniste. ii fusese dor de tarabele cu legume, de spirit. dispare intre lazile cu vinete si cartofi dulci. il recuperez si-l duc la iepurii care stau sa fie taiati, mancand ca sa moara. toma chiuie cu mainile pe genunchii usor in flexie. ii dau timp. le urmarim impreuna gurile grabite mestecand buruianul pleostit. uite viata tomica. acum e, mai incolo nu mai e. tup, un iepurel isi face curaj: copilule, sa spui tu lumii care o sa ma manance azi-maine, ca eu nu le-am vrut niciodata raul.
fotografiez conversatia. 
baiatul care pazeste iepurii pe un scaun murdar de plastic isi verifica mailul de pe tableta. trebuie ca ii merge cu iepurii. 
ne intoarcem la legume. ahizitionez o vanata si un buchet de broccoli. ar trebui sa platesc cam 8,5 lire dar pietarii ha ha ha hi hi hi toma toma 10 lire. nu ma supar nici pe ei. are grija tot cosbuc.
plecam spre casa. apusul se joaca cu fruntile noastre. toma culege un bat de pe trotuar si adauga: da? da! semn ca ma intreaba daca sa-l ia si decide ca da, sa-l ia. ne oprim la o gramada de nisip care trebuie scormonita cu batul nou. o pisica vaneaza o lacusta. ii urez bafta. un nene pe bicicleta face clinc clinc si noi ii zambim.
ma intreb daca oamenii din blocul de vis-a-vis se vaita de plictiseala. oare cafeaua lor de dimineata are reflexii roz- aurii? 
toma a terminat cu scormoneala. si eu cu introspectiile. hai acasa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...