Treceți la conținutul principal

poveste cu iepuri

dau ziua pe repede inapoi. ma opresc la poarta gradinitei, unde toma ii face cu mana lu nea portaru. el ii intoarce fericirea intr-un fel de manca-l-ar nenea.
nu l-am vazut toata ziua. imi vine asa sa-l tot pup mergand, sa-l mananc pupand.
ne urcam intr-un taxi. conversam relaxat, numa zambete. toma isi cere capul pe geam si bucura 3-5 participanti la trafic, dupa cum le e norocul.
soferu se scuza pentru tara pe care mi-o ofera si spera la un presedinte ca toma. si eu sper, ca nu ma doare.
se intoarce toma de la geam cu fata la mine. i-a fost dor. rade asa cu capul in jos si eu ii spun la ureche ca si mie mi-a fost. apoi imi gaseste alunita de la ceafa. zic nuu, cand ar trage de ea.. rade cum nu-mi mai trebuie nimic altceva.
ne oprim in piata. ceasul taximetristului fura discret, dar de dragul conversatiei nu-i mai bat obrazul. ii dau asa cat crede el ca m-a pacalit si ies. vorba lu arabu din el-zorab: te-or razbuna copiii mei!
pietarii radiaza la intalnirea cu toma. el se lasa in bratele lor, iar eu simt liniste. ii fusese dor de tarabele cu legume, de spirit. dispare intre lazile cu vinete si cartofi dulci. il recuperez si-l duc la iepurii care stau sa fie taiati, mancand ca sa moara. toma chiuie cu mainile pe genunchii usor in flexie. ii dau timp. le urmarim impreuna gurile grabite mestecand buruianul pleostit. uite viata tomica. acum e, mai incolo nu mai e. tup, un iepurel isi face curaj: copilule, sa spui tu lumii care o sa ma manance azi-maine, ca eu nu le-am vrut niciodata raul.
fotografiez conversatia. 
baiatul care pazeste iepurii pe un scaun murdar de plastic isi verifica mailul de pe tableta. trebuie ca ii merge cu iepurii. 
ne intoarcem la legume. ahizitionez o vanata si un buchet de broccoli. ar trebui sa platesc cam 8,5 lire dar pietarii ha ha ha hi hi hi toma toma 10 lire. nu ma supar nici pe ei. are grija tot cosbuc.
plecam spre casa. apusul se joaca cu fruntile noastre. toma culege un bat de pe trotuar si adauga: da? da! semn ca ma intreaba daca sa-l ia si decide ca da, sa-l ia. ne oprim la o gramada de nisip care trebuie scormonita cu batul nou. o pisica vaneaza o lacusta. ii urez bafta. un nene pe bicicleta face clinc clinc si noi ii zambim.
ma intreb daca oamenii din blocul de vis-a-vis se vaita de plictiseala. oare cafeaua lor de dimineata are reflexii roz- aurii? 
toma a terminat cu scormoneala. si eu cu introspectiile. hai acasa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet