Ii cam crescusera pletele lu tomica. Se si incalcisera pe la
spate, din motiv de nepieptanat si de neimbalsamat. Suntem o familie de
salbatici. Tatalutoma a sugerat sa las sa treaca iarna si apoi sa tund copilul,
dar in seara asta mi s-a parut ca e timpul. Uneori simti asa ca lucrurile nu
mai suporta amanare.
l-am tuns corect si el nu s-a suparat. Cand s-a terminat
coafatul iar s-a oprit curentul, deci nu stiu ce-a iesit, dar am senzatia c-am
facut o treaba buna.
La lumina laptopului frunzarim niste carti. Imi place
paradoxul asta. Cultura invinge iar. Sau poate nu.. tomica ocheste un colt de
carte dezlipit si trage de el incet incet. Face carticica bucati. Ma doare dar
nu-l opresc. Invata si din ruptul asta ceva. Ma uit la el in semiintuneric. Ce freza
cool i-am tras. Abia astept sa-l vada tatalutoma. O sa-mi zica you’re good!
Dar cartea imbucatita? De ea cum o sa povestim? Jumatate de
urs rade stramb de pe un rest de pagina. Toma ia paginile rupte si le parcurge
una cate una. Poate ca ii pare rau?
Sau poate ca e felul lui discret de a ma impinge sa scot o
carte noua si sa rascumpar moartea cartii de azi. Uneori numai desfacand
intelegi cum se face, nu mami?
Vrem sa-l vedem si noi :-)
RăspundețiȘtergere