dragoste de carte

mi-era dor de rafturi cu carti, de piese de teatru, de filme, de expozitii.

s-a interesat tatalutoma de un targ de carte si ne-a dus pe mine si pe tomica, sa ne pierdem in milioanele de carti, mai chicioase sau mai de bun gust, mai in araba sau mai in restul limbilor pamantului.

am apreciat costul infim al biletului de intrare, apoi preturile oneste ale cartilor si milioanele de barbi si broboade inghesuite sa achizitioneze cele mai fierbinti titluri ale targului.

i-am luat lu toma cateva povesti traditionale egiptene, ilustrate fin si adaptate intr-o engleza haioasa. cu o fata care coace cu mama ei biscuiti cu mult unt si apoi ii scapa pe jos si mama nu o cearta..

i-am gasit si o carte cu gaura in pagini pe unde iti bagi capul si imiti toate animalele de la ferma, cu limba scoasa sau nescoasa.. depinde de limba.

am dat si peste niste povesti irlandeze pe care si le-a dorit tatalutoma, iar intr-un anticariat urias am bunghit o carte romaneasca: 'legenda noastra', respectiv o culegere de poezii, povesti, picturi, sculpturi de-ale noastre, riguros selectate de partidul comunist pe la 1976. am lipit-o de suflet, asa putina cum e, dar am rasfoit-o cu o bucurie de parca mancam din cozonacu lu maica-mea.

tot in anticariat am gasit la un super pret un manual de chiromantie si am zis ca ar fi haios sa ne delectam acasa cu niste detalii despre unicitatea amprentelor, lungimea liniei vietii si ce spun falangele despre relatia noastra de cuplu. 

am descoperit ca sunt o fire extrem de practica iar tatalutoma e un idealist. scrie la linia vietii, arcuita in juru degetului mare, nu va mint.

apoi negu lu tatalutoma cica ar fi un blocaj autoimpus, fiindca e pe partea interioara a palmei. pe exterior ar fi un blocaj impus de ceilalti. se verifica si aspectul asta. ce grozavie de carte..

la un moment dat l-as fi alaptat pe toma, dar tatalutoma a mentionat ca nu ne permitem acest risc intrucat fratia musulmana substantial reprezentata la targ blameaza acest gest. e imoral, inuman, josnic. probabil ca mamele lor i-au alaptat pe sub mese, cu lumina stinsa, de-au crescut asa inchisi la minti.

ia tomica o banana si taci. vine si laptele mai incolo. lasa-l sa se mai stranga, ca tot al tau e.

ne-am asezat la o masa unde se serveau preparate locale, respectiv falafel, niste varietati de fasole batuta, vinete cu usturoi si alte delicatese.

am mancat cu pofta. asa m-au binedispus cartile, ca nici nu i-am mai judecat pe oameni. i-am lasat asa sa fie multi si ingramaditi, zgomotosi si liberi in capcanele lor. subratele lor pline de carti imi dadeau speranta.

mi-a placut de un nene care statea in picioare la terasa asta la care am mancat si-i motiva pe ospatari. avea langa el un castron cu salata verde din care se servea in rastimpuri si urla fara pizma cam asa: hai baiete, ca nu prea te-am vazut muncind. vrei o zi libera? se aranjeaza. vrei o prietena? ma straduiesc.. haida haida, la masa cutare.. hai ma baieti ma.. pur si simplu numa asta facea. era haios in toata determinarea lui. ii placea jobul lui si i se potrivea. nu toti ne dorim asta in definitiv? probabil corporatiile de succes ale lumii civilizate platesc departamente intregi sa motiveze angajatii si rezultatul nu cred ca e atat de eficient cat am vazut eu in coltul ala cu fasole batuta. treaba mergea ca pe roate. ospatarii zbarnaiau, gurile mancau, cartile meritasera toata deplasarea. 

daca printre voi se gasesc sefi de departamente, capete de business, orientati-va catre un mancator de salata verde, pe sistemul haida-haida. o sa va urce - vorba lu 'timpuri noi' - firma pan la cer.

atasez o poza cu mine si tomica la masa de lucru, langa un stand de carticele. ultima amintire la o astfel de masuta o am de pe vrema publicarii primelor ghicitori, pe cand tomica nu se ghicea in planurile fericirii mele. si inteleg din zambetul lu toma ca l-am salvat. dragostea pentru carti ii curge prin vine. rasfoieste cu patos, ii rad ochii la ilustratii- cheie, imita cititul cu intonatie, are nevoie si de carti ca sa treaca zambind peste zi. e copilul meu!