Treceți la conținutul principal

detoxifiere

m-am apucat de o cura cu usturoi. respectiv inghit cate un catel la culcare si la trezire. pana acum 5 catei. m-or vindeca de frustrarile nehainelor, de cosul pubertin din barba si tot ce-o mai fi sa apara pe fond bosumflativ. 

ieri am stat de vorba cu un baiat de 26 de ani cu sindromul down. in araba, apoi in niste engleza, apoi s-a enervat, ca sa-i treaca si sa ma placa iar.
am plans pentru mama lui care trebuie ca e o eroina.

toma turuie non stop. mamaaa, mamam, meia meia, budigha budhiga, mam mam. trimite bezele domnisoarelor dragute si face cu mana taranilor din piata. imbratiseaza copaci, apoi da capul pe spate si se minuneaza de rotunjimea sau ascutimea coroanei, dupa caz.

azi a trecut pe langa noi o nevazatoare. asa bine s-a descurcat sa traverseze.. apoi a detectat cu bastonul un scaun pe trotuar, s-a asezat, a scos o sticluta de apa din geanta si a baut. toma s-a oprit langa baston. ea a zambit. eu am zis: scuze. ea a zis: sa fie sanatos. 

of tomica, daca ne-am pricepe noi astia norocosi cu ochii numa sa vedem cate or fi de vazut si apoi sa ne odihnim. sa radem rasul si sa nu ne mai aglomeram cu griji inutile. plangem uneori prea devreme. de parca fara lacrimi am fi mai putin veridici.

avem mainile la noi, picioarele ne scriu pasi siguri, gurile ne sunt gata sa spuna, ochii inteleg mai tot. si cu toate astea, colectionam neajunsuri. sortam vaicareli, incepem conversatiile cu ele, obosim oameni obositi deja, cu povestile noastre despre ce nu merge.
prea des uitam cate merg deja; uitam ca iubirea e de partea noastra, ca natura inca nu ne-a respins, ca soarele razbate pana in obraji, dincolo de toate oprelistile lumii asteia nebune.

nenea taximetristul de azi dimineata are vreo 75 de ani. a zis ca ne stie pe mine si pe toma fiindca de vreun an ma tot vede impingand prin cartier caruciorul rosu cu minune in el. l-am intrebat daca are nepoti. a zis ca de la 6 copii are pana acum 5 nepoti.. apoi s-a intors la tomica si i-a spus: cu tine 6.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet