Treceți la conținutul principal

complimente de tot felul

intru in paine ca nu e timp de expozitiune. asa curge viata mea, pe repede in prezent.
am trimis azi copiii in vacanta. am incheiat oficial un an scolar in care am ras, plans, planificat, bugetat, sperat, improvizat, scormonit inimi, dat sperante, taiat macaroane, angajat 12 profesoare, concediat 4, pus laolalta copii cu nevoi speciale, cu copii mai putin norocosi, si-a iesit bine, cantat, tremurat, strigat sau tacut, dupa cum le-a oranduit viata asta tumultoasa.
am trait cu bucurie tot greul si in fiecare dimineata m-am trezit mai cu sens.
iar cand oboseala ma facea neom, ziceam: ce job inspirant am, ca nu ma mai satur!
ma supar des, merit mai mult, dar cer cu cumpatare, invat zi de zi.
m-a pupat azi femeia de serviciu: mis corina, sunteti de miere. am avut cel mai bun an de cand lucrez in scoala asta. nu m-ati certat niciodata.
multumesc si eu zeinab.
omar, baietelu de 4 ani mi-a privit atent incheietura mainii si a zis: that's X. se referea la 2 vene proeminent de incrucisate, vai de pulsu meu.
m-a miscat.
poate ca am zis oau. sau poate ca am tacut. m-a trezit tot el zicand: your hair is nice!
au sosit pozele de grup. fotograful scolii e un comunist nepriceput, de care ma descotorosesc la anu, dar asa zambeam cu incredere si eu si copiii, de parca zidul rupt din spatele nostru n-are sa fure in veci din entuziasmul clipei.
o mamica mi-a adus o bomboniera pompoasa, eu am spus ca nu trebuia, ea s-a scuzat ca e prea putin, eu am dat-o mai departe unei profesoare care mi-a spus: nu stii ce-i frumos.
3 fetite de a 2a s-au oferit sa ma ajute in pauza mare, asa ca le-am dat niste documente oficiale de sortat. cred c-au facut treaba buna, c-am uitat sa le verific.
in drum spre gradinita lu toma m-am oprit la prietenul meu care doarme pe strada. zic: ai gasit sandwich-ul de la mine ieri cand te-ai trezit? ti l-am lasat la picioare.
ai ma! n-am gasit nimic, mi l-a furat careva. de ce nu m-ai trezit?
pai dormeai bine!
esti de miere ma fata, zice el. zambim. nu ne doare pe niciunul sandwich-ul furat. sa fie primit!
il culeg pe toma si ma vad cu 3 prietene de-ale universului, 2 nemtoaice si-o elvetianca, toate cu copii de varsta lu toma.
mergem intr-un parc fara pretentii, despuiem copiii, ii lasam la apa si nisip, ne tolanim si noi care pe unde si mai povestim ganduri.
il gasesc pe toma langa o fetita zicand: hi, I like humpty dumpty. 
ea n-are nicio reactie.
el rade fortat, ca sa se salveze de la rusine.
ea se ridica si se agata de un fel de liana care curge din copacul de deasupra. toma admira acest skill pe care el inca nu se incumeta sa-l posede.
beau un espresso rezonabil. fac 2 glume.
apusul se strecoara pe fetele noastre relaxate si ne scalda intr-o lumina de care imi era dor.
copiii au obosit de-atata zbenguiala, dar ne uitam una la alta, 4 mame ale europei, in miezul unui cartier rupt din inima cairoului, impacate cu dupa-amiaza asta. ni se alatura o egipteanca pe care va las s-o identificati voi in poza cu care ne-a onorat chelneru.
hai ca mai venim!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...