nu v-am mai scris de mult. ma scuz cum fac egiptenii de omenie, cu mana la inima.
constat ca atunci cand ma orientez catre citit, ma desprind de scris.
n-am timp in viata asta grabita, de amandoua.
citesc despre demonii lu michelangelo, despre o roma perfida si murdara, nu spalata si glorioasa cum am gasit-o eu cand m-a ajutat viata s-o strabat.
imi vine sa plang de multe ori in timp ce citesc, dar nu merg pana la capat cu nevoia asta.
in timp ce citeam pe nisip, m-a chemat toma si-am lasat cartea din mana. mi-a furat-o marea. am cules-o din spuma si-am uscat-o cu grija.
apucasem sa-i fac o poza inainte sa guste marea din ea.
acum e grasa, ondulata, cu fire de nisip intre pagini. de cate ori o deschid, imi ploua pe piept cu nisip grisat, de la mediterana, ca o metafora. pe michelangelo il viziteaza moartea in vis, apoi o picteaza ziua pe panza. il viziteaza niste baieti si fete, iar el incearca dragostea cu ei. se salveaza de la moarte de cateva ori, asa cum l-am salvat si eu din valurile mediteranei.
cartea asta e despre cat de mici suntem atunci cand lasam dramele sa vorbeasca despre noi.
despre cat de repede trec toate si cat de putin stam in fericire.
afara e furtuna de nisip. impropriu spus afara, fiindca in egipt cand incep rafalele, esti una cu ele, oriunde te-ai ascunde. dar de ce sa te ascunzi?
mi-am construit o mantra noua, cat ne-am conectat toti 3 pe plaja aia virgina la mediterana.
mi-am zis asa: las soarele sa ma reveleze, apa sa-mi spele fricile, nisipul sa-mi vindece ranile, inchid ochii, iar rasul baietilor mei e tot.
a fost o vacanta buna, cu yoga, cu michelangelo, cu rozmarin. am cules scoici si pietre cu gauri si-am strecurat prin gauri struna, incropind medalioane cu sens. le-oi da cui ma merita.
am meditat la sensul vietii, la putinul necesar, briza mi-a ondulat parul si mi-a rumenit pometii zambati.
toma s-a rostogolit in nisip si a chitait in valuri.
a urlat catre mare: I will be back! fara ca noi sa stim ca si-a asumat deja future tense.
Comentarii
Trimiteți un comentariu