azi s-ar fi sarbatorit un an de cand fratia musulmana a fost inlaturata de la puterea egiptului, intr-o iesire a milioanelor pe strazi si abila suire pe tron a unui general de armata, gata sa inlature fricile poporului si sa stearga praful de pe piramide.
o crima isteata ticluita de fratia musulmana ieri, a indoliat guvernul si-a reincins spiritele.
nicio apa n-a stat. niciun demon nu doarme.
pana una alta, ziua s-a decretat libera, drept pentru care poporul e literalmente fericit.
i-am intrebat asa ca bleaga, nu e hilar ca ne bucuram in urma unei morti?
n-am primit raspuns. nu stiu nimic. am concediu? ce nu-mi convine?
l-am luat pe toma prin urmare intr-un taxi, am strabatut jumate de cartier rupt si ne-am dus intr-un parc uitat de bombe, apartinand guvernului elvetian.
cairoul forfotea la 9 dimineata, ca in fiecare zi.
am trecut pe langa niste carute cu mere, 6 autobuze incaierate, o remorca cu carcase de vita dezbracate si un nene imbracat, acolo langa carcase, in carlinga.
carne langa carne, nebuloasa langa nebuloasa, negand langa gand.
gramezi de gunoi in fata unor chioscuri in suspensie. m-am gandit ca daca vrei sa arunci un ambalaj de ciocolata, ai gramada langa chiosc, deci te-ai scos.
i-am spus soferului in araba sa n-o ia p-acolo, ci p-acolo. el s-a justificat, iar toma a intrebat: mami, man don't want that way? a priceput el ce-am conversat eu cu gheorghe gheorghiu ala, ca asa plete curajoase avea si zambet larg ca o faleza. un litoral moaca lui, ca o vedere de la eforie: cele mai calduroase urari.. ce ti-e si cu mintea. cum merge ea pe imediat inapoi, cand iti trebuie o amintire fericita. cum stau ele stivuite toate momentele care ne-au facut oameni mari.
am ajuns in parc, toma s-a dat cu vreo 2 biciclete de ocazie, am tras niste palmieri in piept si am plecat spre casa, cu un tuk tuk.
ce experienta si jucaria asta! esti intr-o deplasare haios de nesigura, domestic de calda. toma zambeste vinovat. eu controlez cu mintea tot neprevazutul.
ne uitam in ceafa soferului, un gagiu de vreo 25 de ani, cu zambet curat.
iti place jobul tau? il intreb.
iti place jobul tau? il intreb.
cum sa nu?
ai vreo hartie la mana sa conduci un astfel de vehicol?
n-am nico hartie. conduc cat merge treaba.
aoleeu, evitam noi o gropicica. ma simt in tuk tuk la mine si in toate masinile de pe langa, in acelasi timp. universuri paralele tomica.
zarurile de plus agatate pe la toate incheieturile acestei triciclete cu carapace iti amintesc ca viata e o loterie si-ti depun pe fata un zambet fortat, ca la circ. te rogi sa nu se rupa lantul si mimezi fericirea.
el ma intreaba unde ne duce. eu ii spun da-i inainte! ca te opresc eu.
stiu deja ca pe la jumatatea drumului, strada se civilizeaza, in sensul ca numai taxiuri, autobuze si carute mai au voie pe banda, tuk tuk urile se intorc ca niste gandaci resemnati si senini, ca-ntr-un eseu despre riga cripto si lapona enigel.
din sens opus vine un alt tuk tuk, un baietel la vreo 16 ani, cu ochii iesiti din orbite care zice: intoarce intoarce!
eu inteleg mesajul, soferul nostru zambeste de naivitatea cu care se sperie colegul lui de job, mai necopt cu vreo 10 ani.
zambetul asta ma linisteste, scot 5 lire. e mai mult decat trebuie, dar cand esti iar pe picioarele tale, teafara si cu copil fericit, dupa o astfel de aventura, te simti mai mana larga. alah a fost baiat de treaba si azi.
o sarbatoare nationala, un parc nesperat de verde, 6 fructe de cactus si-o plimbare cu tuk tuk-ul.
sa nu uitati sa celebrati viata, oricat de rupta ar fi strada pe care mergeti.
Comentarii
Trimiteți un comentariu