Treceți la conținutul principal

bine fac, bine primesc!

au venit cum au promis: tataia hapsan, mama ingrijorata si copilul cu grave probleme de integrare sociala.
o familie de libieni cu engleza putina, cu araba diferita de egipteana pe care o vorbesc eu, cu griji multe si cu ditamai speranta.
i-am primit cu zambet larg. micutul a izbucnit in lacrimi, anticipand ca institutia asta o sa-l separe de mami.
incet incet a acceptat sa mearga in gradina, cativa copii libieni l-au incurajat in araba zonei lui de confort.
copilul s-a asezat pe jos, mama lui la fel.
s-a creat un cuib firesc in care nou-venitul a fost integrat cu usurinta. am fost mandra de copiii mei de gradinita, acomodati deja cu regulile jocului.
am mers sa-l linistesc pe bunicul hapsan.
i-am spus ca socrul meu a trait in libia acum vreo 50 de ani, el m-a intrebat daca mai e in viata, eu i-am spus mandra ca da, el a zis: probabil ne cunoastem. eu am raspuns: si eu cred la fel!
l-am intrebat cine are grija de casa lui in libia acum?
el a raspuns ca il asteapta goala si cuminte, hotii au furat tot deja.
esti fericit in egipt?
multumesc lu dumnezeu! tu esti fericita?
eeei, la fericire se munceste in fiecare zi!
el rade de parca ar vrea sa-mi fie bunic dintr-o data.
ii zic: vezi cum e viata? libia i-a dat o paine lu socra-mio acum 50 de ani si egiptul iti da azi tie una.
el mai rade o data si imi zice: ce dreptate ai!
ma intorc la copilul relaxat de-acum si la mama lui mai putin ingrijorata.
pe baiat il cheam aref aref, un fel de stiu stiu, in romaneste. zic, ce nume predestinat. copilul vrea sa stie!
imi daruieste un fluturas pe care tocmai l-a confectionat cu profesoara de care s-a atasat. il intreb daca pot sa-l pup pe obrazul ud inca de la lacrimile primei noastre intalniri.
ma lasa sa-l pup. plansul e istorie.
mama lui imi multumeste.
ii spun ca totul o sa fie bine. ea zice: ai vazut ce-a plans cand am intrat, exact cum ti-am spus ca o sa faca.
hai ca s-a descurcat, e baiat puternic ii spun. trebuie sa-l tii printre oameni, mai putin play-station si mai multa joaca vie, ok?
ok, promite ea.
zambesc.
isi face curaj si-mi spune: mi-e greu. ma simt singura, ma simt responsabila, ma simt... si ofteaza.
daca te simti singura, te imbratisez. o strang tare la piept.
plange.
reusesc sa nu plang cu ea.
iar daca te simti responsabila, e bine! viata e grea si e bine sa te simti responsabila, dar singura nu esti!
apare mosu hapsan. heei, ce s-a intamplat. ea isi sterge lacrimile: nimic!
totul e in regula tataie! felicitari pentru nepot. l-am acceptat.
e norocos! imi spune tataie.
ea a uitat ca plangea!
baietelul ma imbratiseaza si dispar toti 3 mai impacati decat au venit.
ma simt utila.
sunt chemata la poarta scolii. primesc un pachet din romania. e ca un vis.
mamaie si tataie ti-au trimis o carte tomica. si mie o cafea. uaileu ce de purcei in carte.
incropesc un plic de multumire catre mesagerul cartii, cu un fluturas ca cel confectionat de Aref Aref mai devreme.
si sar din bucurie in bucurie de abia mai apuc sa mananc.
tre sa-l sun pe socra-mio sa-i povestesc despre libia.
tre sa scriu acasa c-a sosit pachetul.
merg la colega mea de birou si-i spun: nermine, suntem norocoase. ne-a incercat viata greu, dar tot nu ca pe altii! 
ea ma pupa pe frunte!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet