am copt cu incredere o tarta cu spanac despre care inteleg dupa miros ca n-are niciun cusur.
confirma-vor barbatii casei vorbele mele mari.
beau o bere si gandul mi-e la mama de la locul de joaca, ingrijorata pentru copilul ei pe care il numeste ciudat.
am detectat o forma de autism, dar nu ingrijoratoare.
copilul are 1 an jumatate, foarte apt fizic, foarte fericit cu el insusi, in ne-nevoie de parteneri de joaca.
ea e literlamente disperata, ca a nascut un copil problema, ca nu i se uita in ochi atunci cand il striga, ca face numai ce-i spune ea sa nu faca.
cam ce adica?
pai se joaca cu cuptorul cu microunde.
cuptorul ala e o mizerie, iar copilul tau a inteles sa nu-l ia in serios.
ea rade. pe bune? e periculos?
sigur ca e.
pai si ce sa fac? sa-l arunc?
nu. da-i-l copilului sa se joace cu el, e o cutie draguta.
ea rade ingrijorata. ce-mi place rasul asta bulversanto-revelator.
vad ca ai un copil frumos si impacat cu el. am vazut mai rau. cu zecile. esti o norocoasa.
ea aproape ca plange: nu vezi ca nu se joaca cu nicun copil? nici mie nu-mi raspunde niciodata.
zic: toma cunoaste 2 feluri de copii: nice si din-aia care fight.
copilul tau e nice. e genul ala de energie pozitiva de care orice grup de oameni are nevoie.
si il vad foarte ancorat in prezent. eu zic sa-ti revizuiesti binecuvantarile.
eu sunt actrita, imi spune ea. mi-ar placea sa vorbeasca, sa socializeze. el e un singuratic.
auzi mai actrito, pentru cine l-ai adus tu pe lume? pentru el sau pentru tine?
pentru el.
atunci lasa-l in plata lui. plange des?
aproape deloc.
pai vezi, omu isi stie nevoile, nu-l presa cu asteptarile tale. ia zi-mi daca fricile astea cu privire la neintegrarea lui sociala vin din tine sau de la oamenii din jurul tau.
din mine si de la oameni. oamenii il vad un anti-social, se ingrijoreaza pentru mine si mi se face rusine ca n-am si eu un copil ca toti copiii.
auzi, tu lucrezi acum?
nu nu, stau acasa cu mourad (copilul).
si cu ce-ti ocupi timpul?
cu video games, raspunde ea patrunsa, in timp ce-si aprinde o tigara.
n-o cert pentru tigara fiindca baietii se joaca undeva mai departe, o las sa se descarce.
o cert insa pentru video games si-o invit la mai mult contact cu viata reala, ca sa -si inteleaga copilul mai bine.
o mai cert si pentru danonele din geanta, suplimentul ei de incredere, pe langa laptele matern pe care inca il produce, diluat ce-i drept cu nicotina.
nu vreau sa pun autismul pe seama fumatului, dar tare ma ingrijorez in dedesubtul meu.
in timp ce vorbim ii observ copilul. imi place mult spiritul lui liber. e agil si senin.
ii spun ei: fii atenta, ti-am citit problemele. poti sa le notezi daca vrei, desi la momentul asta nu fac mare sens pentru tine.
renunti la: microunde, danone, video-games, tigari. mai multa incredere in mourad si mai putine asteptari. mai putine ingrijorari pentru viitor si mai multa bucurie in prezent.
ea rade. da-mi numarul tau, zice, si pleaca sa comande o apa.
mourad vine si mi se lipeste cu spinarea de picioare, se lasa asa moale pe mine, iar eu il mangai pe cap.
de unde stii tu mai mourade ca eu iti sustin cauza?
zic, ia uite panicoaso ca mourad anti-socialul ma place.
ea zambeste curat: te place fiindca il intelegi si fiindca ma ajuti cu vorbele tale. am venit aici crezand ca am nascut un ciudat si plec o norocoasa.
auzi, stii care e problema noastra, a oamenilor? suntem toti vai de noi, rupti pe dinauntru, ingrijorati, nemultumiti. si e asa comod sa nu cautam sursa nefericirii in noi, ci s-o lasam pe umerii altora.
o aruncam in stanga si in dreapta pe cine se intampla sa ne provoace, sau mai rau, o depunem pe oamenii pe care ii iubim, ca o cocoasa a raului imperios ne-necesar.
mourad se aude, balbaind ceva in legea lui.
toma intreaba: mami, why crying?
he is not crying, he is singing, raspunde mama lui revelata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu