Treceți la conținutul principal

despre dumnezeu si despre fuga

mami, why are we going to school? ma intreaba toma cu nota de vaicareala, ca in fiecare dimineata.
because I work there and because you like it, and because you have many friends there and because we have to! si gata!
si de ce ne trezim cu noaptea in cap sa mergem acolo, ca sa ne intoarcem noaptea?
ei toma, fiindca asa e cairo-ul asta labartat si desirat si aglomerat si impachetat. dar e un sens in toate, sa stii!
mami, who built the sky?
oo, it was always there! ma eschivez eu, fiindca as vrea despre dumnezeu sa invete mai tarziu, cand isi va fi asumat mai multe directii ale conceptului.
el nu se lasa: nu ma intereseaza de cand e acolo, ci who built it?
zic: tati o sa-ti explice diseara, ca el se pricepe cu planetele si cu stelele.
ok, a inchis el subiectul, iar eu am inteles ce bine e sa traga 2 la caruta, sa mai lasi responsabilitati dumnezeiesti pe alti umeri.
auzi mami, football comes from foot and ball?
da, zambesc eu si-l pup pe capul asta care nu mai conteneste sa se intrebe ca sa priceapa.
taximetristul nu zambeste, rugaciunea care se tanguie din radioul lui imi imbraca gandurile fara sa ma intrebe daca imi e frig.
vezi toma, de-asta ti-l aman eu pe dumnezeu, fiindca vreau sa-l intelegi pe potriveala inimii tale, nu bagat pe gat de niste baieti cu barba neagra si arma la ei sau de altii cu barba alba si rochia poleita cu aur. poate gresesc sau poate am obosit de atata asumare. mi-ar placea totusi sa-l citesti pe eliade ca mie mi-a deschis multe usi ale spiritului.
da-mi cartile alea din geanta, daca tot am ajuns la scriitura, imi ordona el.
hai ca bine zici. scot pentru mine biblia furata, na ca iar ma intorc la dumnezeu, iar pentru toma scot finding nemo, 1 si 2. el numeste povestea asta: tony the fish. si mi se pare si asta un curaj de auto didact.
da-mi si cartea rosie, insista el.
n-avem niciuna rosie, ma grabesc eu.
avem, sigur ca avem, ca doar eu am pus-o acolo, ma pune el iar la punct ca si cand faptul ca el are 3 ani si eu 32 iar nu are nicio relevanta.
el isi stie lumea, isi stie limitele, le forteaza cu bagare de seama si ma reveleaza la fiecare pas.
ajungem la destinatie fuguta.
slabanogul cu barba si cu alah in boxe isi aprinde o tigara victorios. ii dau un pic de bacsis. ne arata dintii. toma ii spune bye, el raspunde: see you! eu adaug: cum o vrea domnu- o rutina lingvistica in tarile arabe.
inchid portiera si ochii mi se opresc pe un sticker cu 2 iepuri calarindu-se.. si cu inimioare in jurul lor.
as vrea sa zambesc, dar nedumerirea bate gluma, asa ca aduc buza de jos peste buza de sus, scot niste aer prin colturile gurii si traversez.
strada spre gradinita e rece si goala. toma sprinteaza si ritmul lui e haios spre ridicol, dar dragut. asa am invatat toti sa alergam, punand patos in coate si saltand strengareste.
apoi incet incet am obosit, au inceput sa ne doara incheieturile, sa ne surprinda iernile, sa ne apese grijile, sa uitam cum e sa fugi de drag, nu de nevoie.


Comentarii

  1. Hello Corina, Hello Toma.

    I miss you both so much. I hope I get to see you both. I really miss watching Toma grow up. He is in Kindergarten now! Although he may not remember me, give him a big hug and kiss from Yasmeen and Dalia.

    We love you!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank you Yasmeen. What a nice surprise. A big hug back! Cori

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet