Treceți la conținutul principal

dati bucuria mai departe!

o sa rezum ce mi-a mers la inima zilele astea, ca vaicareli nu cred ca va trebuie.
o sa scriu asa in functie de cum isi aduce inima aminte.
la serbarea de ziua mamei, o mama de 3 m-a rugat s-o fotografiez in timp ce fiica ei ii inmana felicitarea. cei 2 baieti i-au sarit in spinare, nelasand-o sa se bucure de poza numai cu mezina. ei, cand am vazut-o inconjurata de cei 3 copii, a intinerit pentru o secunda. s-au topit grasimea, oboseala, frustrarile. era o femeie tanara, care castigase de 3 ori pariul cu viata. am plans o lacrima si i-am spus ce tanara a devenit brusc. ea s-a blocat o secunda, apoi s-a cautat si ea de lacrimi, am imbratisat-o apasat. mi-a zis ca e fericita. i-am zis ca a invins! ea a inspirat greu, apoi a expirat usor.
mi-a mai mers la inima o scena cu un tata carand cu copilul lui de vreo 8 ani, o canapea victorian-jerpelita, spre atelierul in care urmau s-o renoveze. erau desculti. curgeau itele din ei ca din canapeaua fara timp.
m-am bucurat sa-l vad pe tatalutoma desenand. iar el a conchis ca niciodata n-a desenat mai bine. am intrebat-o pe soacra-mea daca a desenat vreodata cu copilul ei, iar ea a schimbat vorba in timp ce el confirma ca nici vorba. am plans pe dinauntru scurt.
toma m-a tras de o alunita, iar eu am plans de sperietura. el m-a pupat si mi-a zis: don`t be affraid. i am your son!
in timp ce fotografiam o masina veche, un sofer intr-o masina noua a franat sa ma lase sa-mi fac treaba, si m-am bucurat ca omenia n-a murit.
toma i-a zis lu soacra-mea: my balls are next to eachother, iar ea a zis in timp ce vorbea in ruseste la telefon: mersi de veste.
cand eram insarcinata, am scris o poveste. azi mi-a venit ideea formatului de publicare.
tatalutoma a vrut sa verificam cate cuvinte romanesti stie, iar eu am calculat 123.. plus.
cand am intrebat cum se zice: i love you, toma a raspuns: te iubesc mamaia, iar cand am intrebat cum se zice hi, tot el a zis: salut tataia!
tatalutoma a zis: treci incoace, dracu, dumnezeu, ai ma lasa-ma, papusica. doispe, noispe.. si m-a rugat sa nu pun la socoteala si numerele, ca astea nu sunt cuvinte.
mi-a mai mers la inima mirosul unor flori mov, dintr-un copac bogat.
mi-a cerut toma sa aprind o lumanare pe seara. eu am adus chibriturile, ne-am jucat cu betele o vreme. am construit case, mie mi-au venit tot felul de idei pentru maine la gradinita.
toma a profitat de neatentia mea si a scaparat un bat. l-a aprins cu o acuratete care m-a surprins. s-a speriat si l-a aruncat din mana, dar flacara i-a piscat un deget, cat sa planga o lacrima si sa isi ceara scuze pentru ce a facut.
l-am pupat. i-am explicat ce util e focul si ce riscant e jocul.
inainte de culcare m-a pus sa-i promit ca o sa aprind mereu focul cu grija, ca n-o sa ard lemnul casei si hainele de pe el si pielea lui, iar inima mea s-a strans pentru toti cei din colectiv, pe care focul i-a luat din sanul celor iubiti.
aveti grija de bucatica voastra, si dati bucuria mai departe!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet