Treceți la conținutul principal

dati bucuria mai departe!

o sa rezum ce mi-a mers la inima zilele astea, ca vaicareli nu cred ca va trebuie.
o sa scriu asa in functie de cum isi aduce inima aminte.
la serbarea de ziua mamei, o mama de 3 m-a rugat s-o fotografiez in timp ce fiica ei ii inmana felicitarea. cei 2 baieti i-au sarit in spinare, nelasand-o sa se bucure de poza numai cu mezina. ei, cand am vazut-o inconjurata de cei 3 copii, a intinerit pentru o secunda. s-au topit grasimea, oboseala, frustrarile. era o femeie tanara, care castigase de 3 ori pariul cu viata. am plans o lacrima si i-am spus ce tanara a devenit brusc. ea s-a blocat o secunda, apoi s-a cautat si ea de lacrimi, am imbratisat-o apasat. mi-a zis ca e fericita. i-am zis ca a invins! ea a inspirat greu, apoi a expirat usor.
mi-a mai mers la inima o scena cu un tata carand cu copilul lui de vreo 8 ani, o canapea victorian-jerpelita, spre atelierul in care urmau s-o renoveze. erau desculti. curgeau itele din ei ca din canapeaua fara timp.
m-am bucurat sa-l vad pe tatalutoma desenand. iar el a conchis ca niciodata n-a desenat mai bine. am intrebat-o pe soacra-mea daca a desenat vreodata cu copilul ei, iar ea a schimbat vorba in timp ce el confirma ca nici vorba. am plans pe dinauntru scurt.
toma m-a tras de o alunita, iar eu am plans de sperietura. el m-a pupat si mi-a zis: don`t be affraid. i am your son!
in timp ce fotografiam o masina veche, un sofer intr-o masina noua a franat sa ma lase sa-mi fac treaba, si m-am bucurat ca omenia n-a murit.
toma i-a zis lu soacra-mea: my balls are next to eachother, iar ea a zis in timp ce vorbea in ruseste la telefon: mersi de veste.
cand eram insarcinata, am scris o poveste. azi mi-a venit ideea formatului de publicare.
tatalutoma a vrut sa verificam cate cuvinte romanesti stie, iar eu am calculat 123.. plus.
cand am intrebat cum se zice: i love you, toma a raspuns: te iubesc mamaia, iar cand am intrebat cum se zice hi, tot el a zis: salut tataia!
tatalutoma a zis: treci incoace, dracu, dumnezeu, ai ma lasa-ma, papusica. doispe, noispe.. si m-a rugat sa nu pun la socoteala si numerele, ca astea nu sunt cuvinte.
mi-a mai mers la inima mirosul unor flori mov, dintr-un copac bogat.
mi-a cerut toma sa aprind o lumanare pe seara. eu am adus chibriturile, ne-am jucat cu betele o vreme. am construit case, mie mi-au venit tot felul de idei pentru maine la gradinita.
toma a profitat de neatentia mea si a scaparat un bat. l-a aprins cu o acuratete care m-a surprins. s-a speriat si l-a aruncat din mana, dar flacara i-a piscat un deget, cat sa planga o lacrima si sa isi ceara scuze pentru ce a facut.
l-am pupat. i-am explicat ce util e focul si ce riscant e jocul.
inainte de culcare m-a pus sa-i promit ca o sa aprind mereu focul cu grija, ca n-o sa ard lemnul casei si hainele de pe el si pielea lui, iar inima mea s-a strans pentru toti cei din colectiv, pe care focul i-a luat din sanul celor iubiti.
aveti grija de bucatica voastra, si dati bucuria mai departe!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...