mamalutoma

e cum mi-a zis tatalutoma: cori, tu nu esti facuta sa stai doar in birou sau doar in clasa sau doar in bucatarie. tu esti asa un mix care se scrie pe sine, bazaind cu treaba de colo pana colo. 3 incasari, 2 tabele, 3 telefoane, o cafea, o ingrijorare, 45 de copii xerox, o comanda la supermarket. scot plastelina de la frigider, dau cateva indicatii in clasa, corectez niste devieri de situatie, cant, respir. gust din mancarea zilei, inchid ochii si-mi spun: sunt fericita. lucrez intr-un loc in care se gateste zilnic, pentru 50 de copii ale caror incaltari le stiu pe dinafara, iar eu sunt norocoasa degustatoare a meniului lor, plamadit cu grija, cat mai departe de arome, coloranti, grasimi si zahar. singurele griji sunt: cum sa nu se pateze tricoul lu abdullah de acuarela, ca suna maica-sa crizata, cum sa ii confisc temporar tableta lu abderahman de la after school si sa-l conving ca there is life out of the video games, cum s-o fac pe ingrijitoarea de la english 2 sa nu mai minta, c...

m-am tuns cum m-am priceput, am dat cafeaua in foc, mi-am pus salvarii preferati si piatra de la mediterana la gat si l-am trezit pe toma: hai hai hai hai. bine ho, nu tre sa ma grabesti. unde mergem? la gradinita, un fel de tara minunilor. nu vreau camasa asta. de ce? e foarte draguta. eu vreau tricoul albastru si sosete diferite. toma e prea cald pentru sosete. stiu, de-aia nu-mi iau sosete lungi, ci mai scurtute, dar nu la fel, vreau una albastra si una rosie! mersi mami, ca ma lasi cu tricoul asta albastru. camasa o pun in ghiozdan to check with my friends if it's a good one. bine ca te-am imbracat 3 ani jumate cu ce am crezut eu. oficial, personalitatea ta si influenta anturajului, au inceput sa cantareasca mai mult decat parerea lu maica-ta. e ok, mergem inainte. auzi mami, aveai dreptate, un ghiozdan nu foarte plin, e mai usor de carat. sa le spui asta si copiilor la gradinita. dar imediat cum ajungem, ok? bine ma bine, mersi ca imi prioritizezi agenda. te-ai tun...

gust pastele cu sos de vinete si aprob umplerea castronelelor infometatilor din gradinita. profesoara de pian a intarziat. data trecuta i-am zis ca daca nu apare la ora stabilita, sa se intoarca de unde a venit, fara sa-i mai bat obrazul. ea a uitat, ma fac si eu c-am uitat. zic hai da tonu la un happy bday, ca azi e ziua lu maica-mea si sa ne vada si ea pe skype cum o uram frumos, corespunzator, din cairo-ul tuturor naduselilor. sarumana mami, stai ca ti-am pregatit o surpriza. oo sarumana, sarumana, hapi barzdei si surumuna putru masa ya madam! ce faci mami, cum te simti? pai cum sa ma simt? pai de ziua ta, te doare ceva? ei m-a durut azi noapte, acum nu ma mai doare. aa, deci e ok. azi conteaza! auzi cori, ma duc pana la poarta sa primesc niste flori. ei, ai vazut ce frumos? du-te draguto. .. asa, hai c-am venit. o prajitura ai facut si tu? am facut, dar cum sa-ti dau eu sa gusti? hai ca gust din pastele cu vinete. nu sunt rele deloc. te iubesc mami. si eu cori, d...

ne-am mutat intr-un cartier rupt al cairoului, din nevoia de a fi mai aproape de job, iar in weekenduri, mai aproape de parcul elvetian despre care am mai povestit. in parcul asta ma intalnesc cu toate suratele universului si povestim diversitati, in timp ce copiii nostri se dau in leagan, se stropesc cu apa si fac mancare din frunze. glumim despre autenticitati neconstientizate, depresii nebanuite, limitari guvernamentale. o italianca practica si-a cumparat o masina de cusut tapanoasa, deci toate tivurile mele descusute au de acum salvare. o japoneza inimoasa scoate o punga de chipsuri de broccolli, cumparata in germania, productie thailandeza, consum italo-danubiano-pontic, la cairo. citesc pe punga: broccolli, sare si ulei vegetal. cum ma? chiar sa fie posibil sa mancam curat, sanatos, crocant si sa ne si placa? si cu mancatul local cum ramane? cine videaza gradinile lumii si le vinde la sectia bio, in lanturile de hypermarketuri prevazute cu aere conditionate cu senzor de grij...

un copil de 2 ani zgarie in fiecare zi cate 2-3 colegi de grupa. nu de suparare, ci asa, de plictiseala. azi i-a jupuit pielea din jurul ochiului unui copil care nici n-a avut timp sa planga. atat de repede s-a petrecut totul. am spalat vatamatul cu apa rece, ma pregatesc sa-i abordez parintii. pe naravas l-am directionat catre o grupa mai mare, unde nu indrazneste sa atace, necunoscandu-le inca slabiciunile. si il tin ocupat, cu zeci de puzzle-uri pe care le termina pe nerasuflate. copilul asta nu stie sa-si gaseasca singur linistea. lui ii place cu mintea stimulata in permanenta, iar cand se plictiseste, musca sau zgarie copii care nu i-au facut nimic, ca si cand le-ar fura linistea, fiindca el nu stie cum sa-si procure singur liniste. a adormit cu capul pe puzzle cand mintea i-a obosit in sfarsit. l-am rezolvat. mai ramane sa vad cum prezint cazul zgarieturii, parintilor vatamatului. in birou intra urland o gagicuta de 8 ani, care a dat peste pistolul de lipit si si-a parlit ...

mi-am deblocat chakra intuitiva, deschizandu-mi ochiul imaginar dintre ochi si frecand acolo bine bine c-o pleasca de violet, tot ireal si violetul, dar a functionat, ca uite, respir mai lung. am dat o fuga si prin miile de poze de pe facebook si mi-am vazut viata ultimilor 7 ani, cu drumuri, proiecte, oameni, vinuri, copii, oceane si deserturi. mi-am notat in agenda cu promisiuni, sa scriu zilnic un mail cat de mic acasa si sa-mi verific saptamanal cate o prietena a universului. ele isi duc greul frumos in sua, mexic, germania, italia, franta, lituania, liban, romania. numai firul inimii ne leaga, dar ce ghem misto adun cand torc lâna sufletelor. am aflat azi cum un tata de copil in scaun cu rotile, pe care il cunosc, refuza sa-i cumpere copilului telefon, ca si asa nu mai are mult de trait si nu se merita investitia. responsabila pentru gena aducatoare de handicap, e mama copilului, o martira care se usuca de vina, pe picioare, impingand la scaunul scump, prea scump, cu rotile. ...

toata lumea minte. e un adevar pe care mi-l spun mie sau pe care indraznesc sa-l gandesc la capataiul copilului meu adormit deja. m-a mintit si el, aruncand cu perna in lustra, inventand jocuri de lumini, aproape scurtcircuitand casa si zambind a nisnaiu cand am intrat in camera. toma e foarte periculos ce ai facut. daca nu ma asculti, nu mai suntem prieteni. i am just a kid, ma linisteste el. aa, ok. ce nebuna sunt! ma iau eu la misto in gand si merg sa verific cate cuburi de gheata sunt in congelator. m-a mintit si o profesoara la gradinita, cand am prins-o pe facebook in timp ce ar fi trebuit sa supravegheze copiii. mi-a zis ca ar fi putut sa ascunda telefonul cand am intrat, dar nu era nevoie, fiindca ea se uita la ceas. i-am reamintit ca sunt ceasuri in fiecare clasa, dar ea mi-a spus ca nu merg bine. m-a durut micimea dezbaterii, dar nu e loc de durere cand oamenii nu vad nelalocul minciunii. a mintit si taximetristul ca ne-a adus acasa, la fel cum a mintit si copilul care...

mananc o bucatica de prajitura cu lamaie, coapta de bucatareasa mea preferata, pentru cand se vor trezi copiii din somnul de dupa-amiaza. pe coridor, incaltarile minuscule isi dorm si ele repaosul, in asteptarea talpitelor fara narav. ma suna un gagiu care ma invita la un top 10 gradinite din cairo. hai bine, ce-ti trebuie de la mine? pai niste info despre gradinita, 3 motive pt care credeti ca trebuie sa fiti in top si 1000 lire egiptene, admin cost la noi pe website. oo! da-mi voie sa aflu mai multe despre ideea ta. eu stiu cine sunt, stiu ce treaba fac, dar cine face topul, cine da verdictul? aa, pai avem oameni pe teren care verifica gradinite, discuta cu parinti. aha, deci eu sunt deja pe lista ta cu reviewuri bune. da da. o, mersi. pai atunci de ce iti dau atatia bani, daca parintii, comunitatea, scolile la care trimit copiii, ma plaseaza by default in top la tine? si daca eu nu platesc, desi stiu ca sunt buna, dar altii se grabesc cu banu, topul tau nu mai e veridic, nu...

il pup pe tatalutoma si-i spun: ce bine ca ne-am gasit! el ma intreaba: ce faci, iti iei masuri de precautie? nu, zic, e frumos cand vine seara si ai certitudinea ca esti iubit. cine ti-o da? aerul pe care il respir. ei bravo, respiri corect inseamna. toma, de la el de pe saltea: mami and tati! yes, raspundem. i need cold water, to drink. si noi ne facem apa de izvor si cele 40 de grade se fac nimic dintr-o data. sunt obosita. pot sa dorm sau sa scriu. aleg sa scriu. de ceva vreme m-a apucat imediatul. nelasatul pe maine a ceea ce e bun de zis azi. scriu deci. sunt zile cand la gradinita pictez, lipesc, dansez, spal dintii copiilor, ii supraveghez in gradina, raspund la 10 telefoane, fac poze, documentez activitati, printez materiale de lucru, raspund amabil sau usor acid parintilor niciodata multumiti indeajuns. imi deschid inima si ma declar recunoscatoare oricarui angajat care isi da silinta, incerc discret sa bat obrazul cui uita regulile bunului simt lucrativ. decu...

nu e mereu usor cu iubirea, toma. sentimentele se cantaresc periodic, se pune mana la inima si se respira. daca doare trasul de aer inauntru, inseamna ca undeva acolo e un dop, e o teama. nimeni n-are raspunsul iesitului din bula. oamenii mari se streseaza fiindca isi dau voie la greutati polivalente, in loc sa ia viata pe bucatele, sa consume fiecare emotie pe indelete, ca tine. apoi fiecare se crede mai parinte si vorbele dor sa iasa din pieptul cu ura. tu ne spui ca astea nu sunt vorbe, sunt strigate, iar noi ne cerem scuze reci si grabite si ne intoarcem la acuze. apoi zici: mami, tu la gradi nu strigi. de ce strigi acasa? poate fiindca ai nasul blocat? eu plang, iar tu imi pupi sarea lacrimilor. niciun copil din lumea asta nu mi-a mai pupat lacrimile. numai tu faci asta, singurul meu copil nascut. si tatal tau da, si el imi bea lacrimile, deci cumva suntem in acelasi cerc si scrie dragoste pe interiorul cercului asta, ca intr-un inel facut pe comanda, la inceputuri, cand iub...