victorii udate cu must

mananc o bucatica de prajitura cu lamaie, coapta de bucatareasa mea preferata, pentru cand se vor trezi copiii din somnul de dupa-amiaza.
pe coridor, incaltarile minuscule isi dorm si ele repaosul, in asteptarea talpitelor fara narav.
ma suna un gagiu care ma invita la un top 10 gradinite din cairo.
hai bine, ce-ti trebuie de la mine?
pai niste info despre gradinita, 3 motive pt care credeti ca trebuie sa fiti in top si 1000 lire egiptene, admin cost la noi pe website.
oo! da-mi voie sa aflu mai multe despre ideea ta. eu stiu cine sunt, stiu ce treaba fac, dar cine face topul, cine da verdictul?
aa, pai avem oameni pe teren care verifica gradinite, discuta cu parinti.
aha, deci eu sunt deja pe lista ta cu reviewuri bune.
da da.
o, mersi. pai atunci de ce iti dau atatia bani, daca parintii, comunitatea, scolile la care trimit copiii, ma plaseaza by default in top la tine? si daca eu nu platesc, desi stiu ca sunt buna, dar altii se grabesc cu banu, topul tau nu mai e veridic, nu?
pai nu e chiar un top, e o lista, fara o ordine anume. iar taxa e pentru administrarea site-ului, platit de facturi, stiti cum e.
pai prietene, numa din mia mea tu iti platesti si facturile, te duci si la mare un weekend.
ce vreti sa spuneti?
ei, uite incercam mai voalat asa sa-ti spun ca ideea ta e buna, dar nu sta in picioare.
adica tot banu o sa faca topu tau, in care eu sunt deja fara sa platesc. deci te-am tras in piept, am mai zis fara sa zic.
multumesc pt timpul dvs, a adaugat el in engleza lui politic corecta.
hai ca macar l-au instruit sa iasa decent din joc, cand i se bate obrazu.
mis corina nu mai avem vopsea galbena. daca amestec niste portocaliu cu alb?
ei, n-o sa iasa galben, da ce e de pictat?
niste gaini.
hai pune niste maro, niste rosu, si portocaliul ala cu alb, iar eu trec pe lista de necesare, vopseaua galbena.
gainile se termina de pictat, toma se ofera sa spele pensulele, iar inima mea creste cu fiecare responsabilitate pe care el si-o asuma liber.
poate ca ii sunt prea mult prin preajma. poate mi-am ales un job care imi intretine iluzia ca-i asigur un start sigur intr-un univers nesigur.
poate ca ma mint, respirandu-i bucuria laolalta cu bucuriile celorlalti copii din gradinita.
imi iese aproape in fiecare zi, mai putin la serbari, cand nu reusesc sa separ mis corina de mami, cand plang pentru copiii timizi si astept de la copilul meu responsabilitate, iar el vrea si el sa planga.. si atunci nu mai stiu ce caut in viata asta.
la sfarsit de zi, dupa ce-am spalat toate cantecele cu lacrimi, am semnat cate diplome erau de semnat, sunt multumita de poze si merg acasa cu studentul meu, mis corina se topeste in mami, luam o inghetata si alegem binele de rau cu cata constiinta ne-a mai ramas.
tatalutoma ne pupa pe fiecare. ii spun 5 povesti despre cum a durut inima sau cum m-am minunat cand copiii au cantat tare. el ma intreaba iar de ce nu imi documentez metodica?
cori eu n-am mai vazut pe nimeni sa simta copiii asa cum faci tu si sa-i inteleaga si sa-i anticipeze.
doar manager sau doar teacher sau doar trainer tu n-o sa fii niciodata. tu esti o feeler, dar cumva trebuie sa iti conturezi o metoda, s-o patentam, sa dam sens durerii asteia frumoase.
si hai sa tragem vinu, sa gustam mustul si sa comemoram ilegalitatea asta home -made pana nu ne ia capul de la emisiile de dioxid de carbon.
hai noroc toma!
oau, beau si eu vin like the grownups!
e must, corecteaza tacso.
imi place sa-i zic vin, incheie toma conversatia si savureaza ca un adevarat nepot al lu tataie de la pucioasa, ce e!