joi, 9 iunie 2016

stati in curat!

il pup pe tatalutoma si-i spun: ce bine ca ne-am gasit!
el ma intreaba: ce faci, iti iei masuri de precautie?
nu, zic, e frumos cand vine seara si ai certitudinea ca esti iubit.
cine ti-o da?
aerul pe care il respir.
ei bravo, respiri corect inseamna.
toma, de la el de pe saltea: mami and tati!
yes, raspundem.
i need cold water, to drink.
si noi ne facem apa de izvor si cele 40 de grade se fac nimic dintr-o data.
sunt obosita.
pot sa dorm sau sa scriu.
aleg sa scriu. de ceva vreme m-a apucat imediatul. nelasatul pe maine a ceea ce e bun de zis azi.
scriu deci.
sunt zile cand la gradinita pictez, lipesc, dansez, spal dintii copiilor, ii supraveghez in gradina, raspund la 10 telefoane, fac poze, documentez activitati, printez materiale de lucru, raspund amabil sau usor acid parintilor niciodata multumiti indeajuns.
imi deschid inima si ma declar recunoscatoare oricarui angajat care isi da silinta, incerc discret sa bat obrazul cui uita regulile bunului simt lucrativ.
decupez, inramez, arunc, sortez.
mangai cate un obraz, spal cate un tricou patat de acuarela, sortez jucarii si le redepozitez, altfel decat saptamana trecuta.
aproape ca inchei ziua cu constiinta impacata. cu toate astea, nemultumiri se isca la tot pasul, parinti neinteresati de cat am pictat sau am dansat, ci suparati ca tricoul pe care l-am spalat cu mana mea, nu s-a uscat la timp.
las totul in urma, merg cu toma in parc, socializez cu italianca mea preferata, venim acasa in tuk tuk, un vehicol pe 3 roti, mai riscant ca o tricicleta pe autostrada soarelui.
doamne mami, ce mi- a placut cu tuk tuk ul, imi spune toma, iar riscul se dizolva cumva.
intram in casa, ne spalam pe maini si zdrobim strugurii adusi de tatalutoma, intru fabricarea vinului, dupa reteta lu tataie de la pucioasa.
si stam asa 2 oameni mari si un copil, si stoarcem intre degete 10 kg de struguri si povestim viata, acolo deasupra ligheanului.
e terapie si vinul asta facut cu mana. sigur ca e ilegal, dar cine face legile firii?
auzi, si eu te iubesc, mult, beyond.. se trezeste tatalutoma in timp ce scriu ilegalitatea vinului.
stiu ma. raspund si termin povestea zbaterilor de azi, ca mi-o fi ajuns si mie.
stati in curat!

Un comentariu:

  1. Corina draga,

    citesc si cuvintele tale scrise sunt pentru mine ca apa. Ma invaluie din toate partile si, mai ales (proteice) iau formele crapaturilor mele interioare. Esti minunata, Corina!

    Simteam nevoia sa iti spun asta azi. Cand in partea mea de planeta e un fel de soare (greu si nu foarte cald si cumva evaziv) și inima mea e o rană.

    Cu drag,

    colega de liceu (care te citeste mult mai des decat scrie)

    RăspundețiȘtergere