Treceți la conținutul principal

plutea fericirea ca un nor intre noi si tavan

nu e mereu usor cu iubirea, toma. sentimentele se cantaresc periodic, se pune mana la inima si se respira. daca doare trasul de aer inauntru, inseamna ca undeva acolo e un dop, e o teama.
nimeni n-are raspunsul iesitului din bula.
oamenii mari se streseaza fiindca isi dau voie la greutati polivalente, in loc sa ia viata pe bucatele, sa consume fiecare emotie pe indelete, ca tine.
apoi fiecare se crede mai parinte si vorbele dor sa iasa din pieptul cu ura.
tu ne spui ca astea nu sunt vorbe, sunt strigate, iar noi ne cerem scuze reci si grabite si ne intoarcem la acuze.
apoi zici: mami, tu la gradi nu strigi. de ce strigi acasa? poate fiindca ai nasul blocat? eu plang, iar tu imi pupi sarea lacrimilor. niciun copil din lumea asta nu mi-a mai pupat lacrimile. numai tu faci asta, singurul meu copil nascut.
si tatal tau da, si el imi bea lacrimile, deci cumva suntem in acelasi cerc si scrie dragoste pe interiorul cercului asta, ca intr-un inel facut pe comanda, la inceputuri, cand iubirea nu doare.
hai sa te incalt. doamne toma, iti miros picioarele. esti fiul tatalui tau.
cand o sa mergi in vizita la your girlfriend, sa ii spui: can i use the bathroom? si sa te speli repede pe picioare, sa schimbi sosetele, iar perechea veche s-o arunci pe geam.
what? se hlizeste toma. i-auzi tati, cine a mai pomenit sa aruncam cu sosetele pe geam?
de ce il inveti astfel de maniere? intreaba tacso amuzat.
fiindca eu cred intr-o lume mai buna.
si zambim toti 3 si cearta de ieri se dizolva in bucuria noua de azi.
oamenii se impletesc toma fiindca asa e viata mai traibila, impreuna.
apoi visele o iau uneori pe strazi paralele si ei abia isi mai fac cu mana de pe partea cealalta. fiecare crede ca e de datoria celuilalt sa traverseze, iar traficul se ultraaglomereaza, claxoane rasuna din toate directiile, orgolii mai vechi ca iubirea lor ii impietresc pe trotuarul opus si se lasa seara peste intentiile lor neduse la concret.
nu e vina nimanui. e poate prea cald. nimeni n-a promis dragoste usoara la 45 de grade. orasul isi freamata curiozitatile, vulgaritatile, minciunile, praful, sansele, compromisurile, asteptarile.
n-a promis nimeni c-o sa fie usor.
cand o sa cresti, sa spui lumii cum traiam noi fara aer conditionat si eram mandri de asta, cum storceam portocale cu mana, cum mancam pe jos in jurul mesei rotunde cu picioare scurte, in casa fara televizor, si cum atunci cand nu strigam, puteam sa simtim fericirea plutind ca un nor intre noi si tavan.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet