nu e mereu usor cu iubirea, toma. sentimentele se cantaresc periodic, se pune mana la inima si se respira. daca doare trasul de aer inauntru, inseamna ca undeva acolo e un dop, e o teama.
nimeni n-are raspunsul iesitului din bula.
oamenii mari se streseaza fiindca isi dau voie la greutati polivalente, in loc sa ia viata pe bucatele, sa consume fiecare emotie pe indelete, ca tine.
apoi fiecare se crede mai parinte si vorbele dor sa iasa din pieptul cu ura.
tu ne spui ca astea nu sunt vorbe, sunt strigate, iar noi ne cerem scuze reci si grabite si ne intoarcem la acuze.
apoi zici: mami, tu la gradi nu strigi. de ce strigi acasa? poate fiindca ai nasul blocat? eu plang, iar tu imi pupi sarea lacrimilor. niciun copil din lumea asta nu mi-a mai pupat lacrimile. numai tu faci asta, singurul meu copil nascut.
si tatal tau da, si el imi bea lacrimile, deci cumva suntem in acelasi cerc si scrie dragoste pe interiorul cercului asta, ca intr-un inel facut pe comanda, la inceputuri, cand iubirea nu doare.
hai sa te incalt. doamne toma, iti miros picioarele. esti fiul tatalui tau.
cand o sa mergi in vizita la your girlfriend, sa ii spui: can i use the bathroom? si sa te speli repede pe picioare, sa schimbi sosetele, iar perechea veche s-o arunci pe geam.
what? se hlizeste toma. i-auzi tati, cine a mai pomenit sa aruncam cu sosetele pe geam?
de ce il inveti astfel de maniere? intreaba tacso amuzat.
fiindca eu cred intr-o lume mai buna.
si zambim toti 3 si cearta de ieri se dizolva in bucuria noua de azi.
oamenii se impletesc toma fiindca asa e viata mai traibila, impreuna.
apoi visele o iau uneori pe strazi paralele si ei abia isi mai fac cu mana de pe partea cealalta. fiecare crede ca e de datoria celuilalt sa traverseze, iar traficul se ultraaglomereaza, claxoane rasuna din toate directiile, orgolii mai vechi ca iubirea lor ii impietresc pe trotuarul opus si se lasa seara peste intentiile lor neduse la concret.
nu e vina nimanui. e poate prea cald. nimeni n-a promis dragoste usoara la 45 de grade. orasul isi freamata curiozitatile, vulgaritatile, minciunile, praful, sansele, compromisurile, asteptarile.
n-a promis nimeni c-o sa fie usor.
cand o sa cresti, sa spui lumii cum traiam noi fara aer conditionat si eram mandri de asta, cum storceam portocale cu mana, cum mancam pe jos in jurul mesei rotunde cu picioare scurte, in casa fara televizor, si cum atunci cand nu strigam, puteam sa simtim fericirea plutind ca un nor intre noi si tavan.
nimeni n-are raspunsul iesitului din bula.
oamenii mari se streseaza fiindca isi dau voie la greutati polivalente, in loc sa ia viata pe bucatele, sa consume fiecare emotie pe indelete, ca tine.
apoi fiecare se crede mai parinte si vorbele dor sa iasa din pieptul cu ura.
tu ne spui ca astea nu sunt vorbe, sunt strigate, iar noi ne cerem scuze reci si grabite si ne intoarcem la acuze.
apoi zici: mami, tu la gradi nu strigi. de ce strigi acasa? poate fiindca ai nasul blocat? eu plang, iar tu imi pupi sarea lacrimilor. niciun copil din lumea asta nu mi-a mai pupat lacrimile. numai tu faci asta, singurul meu copil nascut.
si tatal tau da, si el imi bea lacrimile, deci cumva suntem in acelasi cerc si scrie dragoste pe interiorul cercului asta, ca intr-un inel facut pe comanda, la inceputuri, cand iubirea nu doare.
hai sa te incalt. doamne toma, iti miros picioarele. esti fiul tatalui tau.
cand o sa mergi in vizita la your girlfriend, sa ii spui: can i use the bathroom? si sa te speli repede pe picioare, sa schimbi sosetele, iar perechea veche s-o arunci pe geam.
what? se hlizeste toma. i-auzi tati, cine a mai pomenit sa aruncam cu sosetele pe geam?
de ce il inveti astfel de maniere? intreaba tacso amuzat.
fiindca eu cred intr-o lume mai buna.
si zambim toti 3 si cearta de ieri se dizolva in bucuria noua de azi.
oamenii se impletesc toma fiindca asa e viata mai traibila, impreuna.
apoi visele o iau uneori pe strazi paralele si ei abia isi mai fac cu mana de pe partea cealalta. fiecare crede ca e de datoria celuilalt sa traverseze, iar traficul se ultraaglomereaza, claxoane rasuna din toate directiile, orgolii mai vechi ca iubirea lor ii impietresc pe trotuarul opus si se lasa seara peste intentiile lor neduse la concret.
nu e vina nimanui. e poate prea cald. nimeni n-a promis dragoste usoara la 45 de grade. orasul isi freamata curiozitatile, vulgaritatile, minciunile, praful, sansele, compromisurile, asteptarile.
n-a promis nimeni c-o sa fie usor.
cand o sa cresti, sa spui lumii cum traiam noi fara aer conditionat si eram mandri de asta, cum storceam portocale cu mana, cum mancam pe jos in jurul mesei rotunde cu picioare scurte, in casa fara televizor, si cum atunci cand nu strigam, puteam sa simtim fericirea plutind ca un nor intre noi si tavan.
Comentarii
Trimiteți un comentariu