Treceți la conținutul principal

paine si circ

gust pastele cu sos de vinete si aprob umplerea castronelelor infometatilor din gradinita.
profesoara de pian a intarziat. data trecuta i-am zis ca daca nu apare la ora stabilita, sa se intoarca de unde a venit, fara sa-i mai bat obrazul.
ea a uitat, ma fac si eu c-am uitat.
zic hai da tonu la un happy bday, ca azi e ziua lu maica-mea si sa ne vada si ea pe skype cum o uram frumos, corespunzator, din cairo-ul tuturor naduselilor.
sarumana mami, stai ca ti-am pregatit o surpriza.
oo sarumana, sarumana, hapi barzdei si surumuna putru masa ya madam!
ce faci mami, cum te simti?
pai cum sa ma simt?
pai de ziua ta, te doare ceva?
ei m-a durut azi noapte, acum nu ma mai doare.
aa, deci e ok. azi conteaza!
auzi cori, ma duc pana la poarta sa primesc niste flori.
ei, ai vazut ce frumos? du-te draguto.
..
asa, hai c-am venit.
o prajitura ai facut si tu?
am facut, dar cum sa-ti dau eu sa gusti?
hai ca gust din pastele cu vinete. nu sunt rele deloc.
te iubesc mami.
si eu cori, dar te las ca vad ca trag astia de tine in toate partile.
mersi mami, sa speram ca dumnezeu e baiat de treaba si ma trece frumos prin ziua asta, de dragul tau macar. la multi ani!

intru in clasa cu telefonul in mana. liniste toata lumea, ca-l sun pe clovnul de serviciu!
whaaat! se strang copiii ciorchine in jurul meu, maama, mis corina il suna pe bondo chiar ACUM.
alo, bondo, buna dimineata!
raspunde bondo somnoros, ca sarumana doamna corina.
zic ia fa tu un gimbusliuc ceva bondo, ca am copiii pe langa mine si te-am pus pe speaker.
ooo, bomboniiii, ce faceti?
copiii n-au aer de fericire. eu ma hranesc cu bucata lor de ne-aer, ca cu o portie de inceput de lume.
cativa dintre ei ar plange de emotie, dar nu se pricep inca. e ca si cum l-as suna pe mos craciun in direct, iar el le-ar trimite bezele adevarate.
auzi bondo, azi avem o zi de nastere.
bine mis corina, la ora 1 suntem acolo.
toma ma intreaba: uau, vin pentru mamaia de la pucioasa?
pentru ea si pentru michel, ca bine zici.
toata lumea sa-si vada de decupaj acum, ca s-a confirmat si circul.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...