Treceți la conținutul principal

despre atitudine si stil, la 3 ani si-o bicicleta

m-am tuns cum m-am priceput, am dat cafeaua in foc, mi-am pus salvarii preferati si piatra de la mediterana la gat si l-am trezit pe toma: hai hai hai hai.
bine ho, nu tre sa ma grabesti. unde mergem?
la gradinita, un fel de tara minunilor.
nu vreau camasa asta.
de ce? e foarte draguta.
eu vreau tricoul albastru si sosete diferite.
toma e prea cald pentru sosete.
stiu, de-aia nu-mi iau sosete lungi, ci mai scurtute, dar nu la fel, vreau una albastra si una rosie!
mersi mami, ca ma lasi cu tricoul asta albastru. camasa o pun in ghiozdan to check with my friends if it's a good one.
bine ca te-am imbracat 3 ani jumate cu ce am crezut eu. oficial, personalitatea ta si influenta anturajului, au inceput sa cantareasca mai mult decat parerea lu maica-ta. e ok, mergem inainte.
auzi mami, aveai dreptate, un ghiozdan nu foarte plin, e mai usor de carat. sa le spui asta si copiilor la gradinita. dar imediat cum ajungem, ok?
bine ma bine, mersi ca imi prioritizezi agenda.
te-ai tuns frumos mami!
crezi? sau trebuie sa-i intrebam pe prietenii tai?
nu nu, o sa le spun eu ca te-ai tuns frumos. auzi mami, Ali ma pune sa-l ciupesc si-mi spune ca pe el nu-l doare decat cand se loveste de perete. dar cand el ma ciupeste, ma doare.
ali e un baiat trist si se vinde mai puternic decat voi toti, dar tu esti empatic si-o sa-l ajuti sa zambeasca din nou.
in taxi, se introduce cu patos: eu sunt toma, tu cine esti?
soferul se prezinta si-l intreaba in araba daca el e baiat bun.
toma raspunde cu incredere ca da. eu, de pe vocea a doua: in fine..
toma: in fine, adica sunt un pic bun si un pic nebun haha.
soferul rade si-l intreaba daca e din egipt, data fiind araba lui ghidusa.
din egiptul nou, se da toma mare, asumandu-si dorinta lu tacso de a da tarii asteia o infatisare fresh.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...