m-am suparat pe o profesoara la gradinita. nu e vina ei, eu am recrutat-o. studiase in uk, dobandise un accent mai bun ca al meu, parea gata sa straluceasca, daca nu s-ar fi ales praful de entuziasmul ei.
nu stiu ce nu merge. unii oameni nu poseda simtul responsabilitatii, tempoul clipei. in fine. acum ma dau mare. pardon.
treaba e ca ieri am fost ferma cu fata, mai ferma ca de obicei, ca lucrurile s-au deteriorat in comportamentul ei, peste puterea mea de asumare a riscului.
ea mi-a aruncat-o la fileu: demisionez.
am raspuns in plin: mersi mult si bafta in noua ta viata!
n-a mai respirat. apoi sigur ca a respirat. nimeni nu moare initiind o meschinarie.
rezolvata fiind circumstanta asta adulta, m-am intors la copii, cu eficienta celor 100 de brate cat 2 de fapt, organizand jucarii, incurajand miracole, corectand violente de stil, de loc sau de mod.
o mama a venit sa-si culeaga copilul si aproape c-am cules-o eu de pe jos.
esti bine? nu mi-a raspuns. i-am luat palmele in ale mele. ea a incercat sa mi se uite in ochi, dar era deja in drum spre lesin. esti trista sau doar fizic slabita? sau insarcinta? felicitari!
ea se trezeste intr-un zambet schimonosit: nu, nu sunt.
ei bine, las ca mai ai tu timp. vrei niste apa?
poate ca am tensiunea mica.
auzi, si ce cauti pe tocurile astea daca te simti slabita? de ce nu pleci tu de acasa in tenisi, c-am vazut ca ai.
ea intregeste zambetul: ai dreptate!
copilul ei apare detasat. il rog sa-si pupe mama si-o acuz pe ea in gand de conectare zero cu copilul ei. cum ma sa mori si copilul sa te ignore. pai ce-ai pazit cand i-ai trebuit? de ce nu te cauta el de viata?
in fine. pup-o pe mami si zi-i ca ai avut o zi buna.
el zice: i did, si o pupa la comanda, iar ea, vai de tocurile ei, se topeste in pupicul asta programat , dar suficient de valoros cat s-o vad iar in viata.
ai ma fata grija! verdeturi mananci si tu? nu. pai sa nu mananci, anemico!
hai ca iar ma dau mare, de parca eu nu-mi stiu derapajele. ba noi femeile, asa suntem de destepte, numa cand se inmoaie cate una pe langa noi.
o fetita de la summer school imi vede pe facebook poza cu mami si cu mamaie si ii citesc empatie in ochi. sunt mandra de evolutia ei emotionala.
ea plange des cand e nedreptatita si se razbuna prea din scurt pe toti cu care nu rezoneaza.
i-am cusut pantalonii in cur, scuza-ma mami, cand i-a rupt in gradina. i-am cusut asa pe ea in timp ce plangea si i-am zis: mai taci odata!
azi a venit si mi-a zis: mis corina, azi nu am plans deloc!
ieei, that`s my girl! si am sarbatorit din priviri o victorie de inceput de femeie.
nu stiu ce nu merge. unii oameni nu poseda simtul responsabilitatii, tempoul clipei. in fine. acum ma dau mare. pardon.
treaba e ca ieri am fost ferma cu fata, mai ferma ca de obicei, ca lucrurile s-au deteriorat in comportamentul ei, peste puterea mea de asumare a riscului.
ea mi-a aruncat-o la fileu: demisionez.
am raspuns in plin: mersi mult si bafta in noua ta viata!
n-a mai respirat. apoi sigur ca a respirat. nimeni nu moare initiind o meschinarie.
rezolvata fiind circumstanta asta adulta, m-am intors la copii, cu eficienta celor 100 de brate cat 2 de fapt, organizand jucarii, incurajand miracole, corectand violente de stil, de loc sau de mod.
o mama a venit sa-si culeaga copilul si aproape c-am cules-o eu de pe jos.
esti bine? nu mi-a raspuns. i-am luat palmele in ale mele. ea a incercat sa mi se uite in ochi, dar era deja in drum spre lesin. esti trista sau doar fizic slabita? sau insarcinta? felicitari!
ea se trezeste intr-un zambet schimonosit: nu, nu sunt.
ei bine, las ca mai ai tu timp. vrei niste apa?
poate ca am tensiunea mica.
auzi, si ce cauti pe tocurile astea daca te simti slabita? de ce nu pleci tu de acasa in tenisi, c-am vazut ca ai.
ea intregeste zambetul: ai dreptate!
copilul ei apare detasat. il rog sa-si pupe mama si-o acuz pe ea in gand de conectare zero cu copilul ei. cum ma sa mori si copilul sa te ignore. pai ce-ai pazit cand i-ai trebuit? de ce nu te cauta el de viata?
in fine. pup-o pe mami si zi-i ca ai avut o zi buna.
el zice: i did, si o pupa la comanda, iar ea, vai de tocurile ei, se topeste in pupicul asta programat , dar suficient de valoros cat s-o vad iar in viata.
ai ma fata grija! verdeturi mananci si tu? nu. pai sa nu mananci, anemico!
hai ca iar ma dau mare, de parca eu nu-mi stiu derapajele. ba noi femeile, asa suntem de destepte, numa cand se inmoaie cate una pe langa noi.
o fetita de la summer school imi vede pe facebook poza cu mami si cu mamaie si ii citesc empatie in ochi. sunt mandra de evolutia ei emotionala.
ea plange des cand e nedreptatita si se razbuna prea din scurt pe toti cu care nu rezoneaza.
i-am cusut pantalonii in cur, scuza-ma mami, cand i-a rupt in gradina. i-am cusut asa pe ea in timp ce plangea si i-am zis: mai taci odata!
azi a venit si mi-a zis: mis corina, azi nu am plans deloc!
ieei, that`s my girl! si am sarbatorit din priviri o victorie de inceput de femeie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu