in fiecare dimineata la gradinita, imi iau jumatate de ora sa navighez prin pleiada de fise de lucru pe care google-ul le pune la dispozitia planetei.
construiesc un curriculum on the spot, pentru fiecare categorie de varsta careia imi dedic serviciile, intentiile, determinarea, curiozitatile.
uneori gasesc niste fise de lucru potrivite doar pentru toma. stiu cum ii functioneaza mintea, stiu la ce stimuli raspunde, ii cunosc dexteritatea, abilitatile. imi iau cateva secunde s-o topesc pe mis corina in mami. organizez printurile, le distribui pe clase, dau indicatii, inca un pic si intram in ziua academica.
printurile pentru toma le pun intr-un dosar separat.
acasa nu avem tv. de 2 saptamani nu se mai uita la desene nici macar pe laptopul la care avea acces jumatate de ora pe seara, fiindca s-a stricat.
are aproape 4 ani si traieste fara tableta, fara jocuri electronice, fara acces la telefoanele noastre.
cand venim de la gradinita, joaca fotbal cu tacso, coloreaza, deseneaza, decupeaza sau ne ajuta la treburile casnice: pune apa cu palnia din sticla mai mare in sticla mai mica, spala vasele de plastic in cada, porneste masina de spalat, taie banana de pus in smoothie, aduce borcanul cu masline cu grija din frigider.
ieri seara i-am spus: i got u a homework.
adica cum? a intrebat el intrigat.
i-am aratat fisele printate de dimineata, activitati in 3 pasi, incluzand detectarea unor diferente de imagine, decupat, colorat, lipit.
s-a apucat de una din ele, a decupat stramb, s-a suparat, mi-a aruncat-o zicand: nu vreau sa fac asta. uite ce stramb am taiat!
nu-i nimic, am crezut ca o sa te bucuri.
de ce mi-ai adus homework daca stiai ca sunt obosit, m-a intrebat el cu o logica cu care mi-a resetat toate intentiile regizorale.
a adormit cu senzatia neputintei, iar eu cu cea a culpei.
de dimineata mi-a zis: hai sa facem tema asta amandoi.
a fost gata in 2 min. era mandru de rezultat.
iar eu am invatat ca orele de dupa gradinita/ scoala/ studiu, sunt orele in care copilul e liber sa aleaga caror activitati sa se dedice. ca datoria noastra e sa fim acolo langa ei, impartasind impresii de peste zi, impartind responsabilitati casnice si bucurii mici, dar nu impunand eforturi mentale care credem noi ca le sunt necesare.
la scoala pe care o s-o nasc eu, niciun copil n-o sa primeasca tema pentru acasa, decat daca el isi doreste asta. temele mele vor consta in discutii cu membrii familiei, plimbari, studiul apusului de soare, al aparitiei stelelor pe cer, analiza viselor.
copiii vor creste intelegand singuri la ce sunt ei foarte buni, si canalizandu-si instinctiv eforturile spre aria respectiva, nu pe baza de teste menite sa nasca eroi, umilind nepriceperile jumatatilor de eroi.
construiesc un curriculum on the spot, pentru fiecare categorie de varsta careia imi dedic serviciile, intentiile, determinarea, curiozitatile.
uneori gasesc niste fise de lucru potrivite doar pentru toma. stiu cum ii functioneaza mintea, stiu la ce stimuli raspunde, ii cunosc dexteritatea, abilitatile. imi iau cateva secunde s-o topesc pe mis corina in mami. organizez printurile, le distribui pe clase, dau indicatii, inca un pic si intram in ziua academica.
printurile pentru toma le pun intr-un dosar separat.
acasa nu avem tv. de 2 saptamani nu se mai uita la desene nici macar pe laptopul la care avea acces jumatate de ora pe seara, fiindca s-a stricat.
are aproape 4 ani si traieste fara tableta, fara jocuri electronice, fara acces la telefoanele noastre.
cand venim de la gradinita, joaca fotbal cu tacso, coloreaza, deseneaza, decupeaza sau ne ajuta la treburile casnice: pune apa cu palnia din sticla mai mare in sticla mai mica, spala vasele de plastic in cada, porneste masina de spalat, taie banana de pus in smoothie, aduce borcanul cu masline cu grija din frigider.
ieri seara i-am spus: i got u a homework.
adica cum? a intrebat el intrigat.
i-am aratat fisele printate de dimineata, activitati in 3 pasi, incluzand detectarea unor diferente de imagine, decupat, colorat, lipit.
s-a apucat de una din ele, a decupat stramb, s-a suparat, mi-a aruncat-o zicand: nu vreau sa fac asta. uite ce stramb am taiat!
nu-i nimic, am crezut ca o sa te bucuri.
de ce mi-ai adus homework daca stiai ca sunt obosit, m-a intrebat el cu o logica cu care mi-a resetat toate intentiile regizorale.
a adormit cu senzatia neputintei, iar eu cu cea a culpei.
de dimineata mi-a zis: hai sa facem tema asta amandoi.
a fost gata in 2 min. era mandru de rezultat.
iar eu am invatat ca orele de dupa gradinita/ scoala/ studiu, sunt orele in care copilul e liber sa aleaga caror activitati sa se dedice. ca datoria noastra e sa fim acolo langa ei, impartasind impresii de peste zi, impartind responsabilitati casnice si bucurii mici, dar nu impunand eforturi mentale care credem noi ca le sunt necesare.
la scoala pe care o s-o nasc eu, niciun copil n-o sa primeasca tema pentru acasa, decat daca el isi doreste asta. temele mele vor consta in discutii cu membrii familiei, plimbari, studiul apusului de soare, al aparitiei stelelor pe cer, analiza viselor.
copiii vor creste intelegand singuri la ce sunt ei foarte buni, si canalizandu-si instinctiv eforturile spre aria respectiva, nu pe baza de teste menite sa nasca eroi, umilind nepriceperile jumatatilor de eroi.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAi mei au 10 resp. 12 ani si traiesc fara tableta, jocuri electronice, smartphone. Îsi petrec timpul liber citind, compunând muzica (e drept, asistat de un program electronic), desenând, inventând povesti si scenarii, facând filmulete cu piese lego. În week-end ne mai uitam la câte un film împrumutat de la biblioteca, iar anul asta au fost pentru prima oara singuri la cinema.
RăspundețiȘtergereÎmi plac foarte mult temele propuse de tine, chiar daca membrii familiei nu prea sunt disponibili în cazul nostru. Dar voi face o încercare.