duminică, 28 august 2016

pupicul care mi-a impachetat eforturile pentru vesnicie

o zi cu bune si cu rele. puse ele in taler, cred ca au fost multe rele mici si cateva bune mari. le masor cu ocaua sufletului, oftez, zambesc, le scriu sa nu moara nepecetluite.
un copil a zgariat alt copil. n-am fost suficient de pe faza, ma acuz, ma reculeg, ma planific pentru maine cu mai multa acuratete.
o mama cu o fetita in carucior a vizitat gradinita.
te prinzi din dimnsiunile copilului ca ceva nu e in regula, caruciorul nu e un vehicol, e o masca. fetita nu poate sa mearga. insuficient oxigen la nastere, doi gemeni in incubator, dintre care numai ea a supravietuit.
Maida ma priveste cu incredere din carucior. e de varsta lu toma, doar ca ea n-a alergat niciodata, spre nimeni, spre nimic.
o anunt pe mama ei ca din septembrie imi pleaca un copil cu nevoi speciale la scoala, deci poate sa vina fetita ei in loc. de ce nu de maine? fiindca infrastructura, conjunctura administrativa nu-mi permit asumarea a 2 copii cu deficiente locomotorii in aceeasi clasa. e o regula pe care o fac eu, nu tara, nu guvernul. in egipt faci cum te taie, pana te taie.
iar pe mine nu ma taie nimeni, deci lucrez cu inima, cum ma taie.
te duc sa-ti arat clasa? o intreb pe fetita cu picioare neumblate.
ei ii sticlesc ochii. ma iubeste.
o iau de maini si o umblu asa ca un papusar. ea calca pe varfuri, cu o forta care imi hraneste cele mai mici vise, mi le maturizeaza, mi le implineste nevisate inca.
mama ei imi spune: are un spirit bun. vrea in comunitate.
copiii o primesc asumat.
ea le zambeste ca si cand a stat treaza sa-l vada pe mos craciun, el a gasit-o sub brad si nu i-a batut obrazul. fiindca amandoi stiu ca miracolele exista, daca te duci spre ele.
mama ei se inrosestre de plans neplans.
eu o imbratisez si-i spun: sa nu te temi!
e fericita, zice ea!
iubita de ea! conchid.
va astept de la 1 sept.
bucatareasa a copt o prajitura cam uscata, dar cine sunt eu s-o judec? e calda, e plina de coaja de lamaie; infulec o felie mare si imi fac cruce de buna ce e, sa ma ierte burtosu de buddha, c-am trecut in tabara crestina pe baza de interes cu aroma de lamaie.
bucatareasa e din tabara lu alah, dar religia noastra e imbratisarea zilnica.
o fetita a mers la mama ei s-o pupe pe obrazul de piersica, pe care o pupasem eu la plecare. m-am gandit: ce gest mai frumos de confirmare a meritelor, decat un pupic de mama, peste pupicul meu de formator? pupicul ala de mama mi-a impachetat eforturile pentru vesnicie.
au mai fost cateva reusite ale inimii: poate o veste frumoasa din bucuresti, poate un gand cald catre un batran, 5 zambete largi intre toma si tacso, niste pace catre concediul alor mei, biletele de autobuz rezervate pentru saptamana hippie la marea rosie. pansez cu reusitele astea toate deznadejdile restului de zi. n-a promis nimeni c-o sa fie usor.
ah, si-am incheiat apoteotic cantand `treceti batalioane romane carpatii`. sunt anti-razboi, dar m-a trimis cantecul asta cu inima acasa, m-a patriotizat fara sa-mi ceara parerea si am simtit o mandrie care mi-a ridicat umerii.
merg sa fac niste dragoste, ceea ce va urez si dumneavoastra!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu