Treceți la conținutul principal

cand o sa-mi deschid eu scoala

in fiecare dimineata la gradinita, imi iau jumatate de ora sa navighez prin pleiada de fise de lucru pe care google-ul le pune la dispozitia planetei.
construiesc un curriculum on the spot, pentru fiecare categorie de varsta careia imi dedic serviciile, intentiile, determinarea, curiozitatile.
uneori gasesc niste fise de lucru potrivite doar pentru toma. stiu cum ii functioneaza mintea, stiu la ce stimuli raspunde, ii cunosc dexteritatea, abilitatile. imi iau cateva secunde s-o topesc pe mis corina in mami. organizez printurile, le distribui pe clase, dau indicatii, inca un pic si intram in ziua academica.
printurile pentru toma le pun intr-un dosar separat.

acasa nu avem tv. de 2 saptamani nu se mai uita la desene nici macar pe laptopul la care avea acces jumatate de ora pe seara, fiindca s-a stricat.
are aproape 4 ani si traieste fara tableta, fara jocuri electronice, fara acces la telefoanele noastre.
cand venim de la gradinita, joaca fotbal cu tacso, coloreaza, deseneaza, decupeaza sau ne ajuta la treburile casnice: pune apa cu palnia din sticla mai mare in sticla mai mica, spala vasele de plastic in cada, porneste masina de spalat, taie banana de pus in smoothie, aduce borcanul cu masline cu grija din frigider.
ieri seara i-am spus: i got u a homework.
adica cum? a intrebat el intrigat.
i-am aratat fisele printate de dimineata, activitati in 3 pasi, incluzand detectarea unor diferente de imagine, decupat, colorat, lipit.
s-a apucat de una din ele, a decupat stramb, s-a suparat, mi-a aruncat-o zicand: nu vreau sa fac asta. uite ce stramb am taiat!
nu-i nimic, am crezut ca o sa te bucuri.
de ce mi-ai adus homework daca stiai ca sunt obosit, m-a intrebat el cu o logica cu care mi-a resetat toate intentiile regizorale.
a adormit cu senzatia neputintei, iar eu cu cea a culpei.
de dimineata mi-a zis: hai sa facem tema asta amandoi.
a fost gata in 2 min. era mandru de rezultat.
iar eu am invatat ca orele de dupa gradinita/ scoala/ studiu, sunt orele in care copilul e liber sa aleaga caror activitati sa se dedice. ca datoria noastra e sa fim acolo langa ei, impartasind impresii de peste zi, impartind responsabilitati casnice si bucurii mici, dar nu impunand eforturi mentale care credem noi ca le sunt necesare.
la scoala pe care o s-o nasc eu, niciun copil n-o sa primeasca tema pentru acasa, decat daca el isi doreste asta. temele mele vor consta in discutii cu membrii familiei, plimbari, studiul apusului de soare, al aparitiei stelelor pe cer, analiza viselor.
copiii vor creste intelegand singuri la ce sunt ei foarte buni, si canalizandu-si instinctiv eforturile spre aria respectiva, nu pe baza de teste menite sa nasca eroi, umilind nepriceperile jumatatilor de eroi.



Comentarii

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai mei au 10 resp. 12 ani si traiesc fara tableta, jocuri electronice, smartphone. Îsi petrec timpul liber citind, compunând muzica (e drept, asistat de un program electronic), desenând, inventând povesti si scenarii, facând filmulete cu piese lego. În week-end ne mai uitam la câte un film împrumutat de la biblioteca, iar anul asta au fost pentru prima oara singuri la cinema.
    Îmi plac foarte mult temele propuse de tine, chiar daca membrii familiei nu prea sunt disponibili în cazul nostru. Dar voi face o încercare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet