Treceți la conținutul principal

obsesiv acuzativ

cum stiu ca a venit toamna in cairo?
pai nu mai duduie aerele conditionate ale tuturor locuintelor din jurul meu. pesemne ca locatarii se multumesc cu cele vreo 25 °C de afara si deschid cuminti ferestrele uitate inchise in ultimele 9 luni de canicula.
niste claxoane sparte razbat din strada mare, dar sa nu-l suparam pe dumnezeu. respir liniste.
copilul care se joaca in nisip la parterul blocului, s-a culcat si el.
gangureste de luni bune. ei uite azi a invatat sa zica mama. a turuit asa vreo jumatate de ora ma-ma ma-ma mm a mma in inceputul asta cuminte de noapte. un pui de egiptean rostind ma-ma, la fel ca puiul meu de dac, la fel ca puii tuturor imperiilor care nu inseamna nimic pana la urma, nu?
suntem toti iubire, pana ne fura oportunitatile niste drepturi.
masina de spalat m-a strigat bip bip bip bip bip, de 5 ori, ati retinut?
spal in fiecare seara, ca o papusa cu cheie. marturisesc ca ma delectez cu mirosul de proaspat contrafacut si imi iau 3 minute bune sa intind rufele jilave.
rusoaica de la gradinita, care de 17 ani vine 1 data pe saptamana sa danseze sec si fara zambete, cu copiii gata de harjoneala, mi-a marturisit ca obsesia ei e calcatul.
calca cate un munte de rufe pe saptamana: chiloti, lenjerie de pat, prosoape, tricouri, TOT.
nu poate sa mearga la minimarketul de langa bloc daca nu si-a calcat tricoul.
ii spun ca eu n-am fier de calcat. nu calc nimic, nici daca mergem la nunta.
ea lesina. adica nu chiar lesina, dar da ochii peste cap.
apoi incearca sa ma inteleaga, dar nu poate. nici eu pe ea. a, si ea mai are o fixatie. nu si-a schimbat freza niciodata. eu m-am tuns de cateva zeci de ori. aoleu, ma priveste ea consternata de fiecare data cand ma gaseste cu o freza noua. pur si simplu colantii ei apretati nu pot sa inteleaga pandaliile mele sezoniere.
o las nelamurita si raspund la telefon.
o mama care s-a vaitat de cateva ori pana acum ca in pozele de pe facebook ul gradinitei fata ei nu apare mai deloc, a vazut-o azi, angajata intr-o activitate, senina, dar nepieptanata.
mentionez ca in egipt e de datoria educatoarelor sa aranjeze parul copiilor, respectiv impletit codite fetelor, aplicat ulei, spray, fundite.. tot tacamul, dupa cum au instruit mamele in anticipo.
i-am spus mamei ca eu am crezut ca daca fata ei se bucura de activitatea la care participa, e suficient, dar ea a tinut sa-mi explice ca restul fetitelor erau corespunzator pieptanate, numai a ei nu purta bentita peste buclele-i rare, care desigur nu se indesesc daca eu nu iau aminte. doamna asta poarta val si probabil ca-si pregateste copila pentru o viata de bucle sub batic, deci imi vine sa-i spun ca insistentele ei nu se prea justifica, dar imi vad de nestiinta mea si-i promit bucle dese.
cam atat despre micile obsesii care mi-au marcat ziua.
beau o bere, frunzaresc un facebook acuzativ, constat ca s-a facut mai tarziu decat imi permite trezitul de maine sa ma lalai. numai toma seninul imi aminteste ce bine se doarme cand nu te iei cu fleacuri si-ti asculti corpul.
 


Comentarii

  1. Good Housekeeping

    "Ironing bedclothes
    is pointless,
    unless you've got
    lice",
    I explain
    to my daughter

    and then realize,
    how panicky she will feel,
    if she ever goes
    on a school exchange.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...