Treceți la conținutul principal

furtuna de nisip si oportunitati de business

Daca ieri am avut parte de 5 minute de ploaie, azi universul si-a mobilizat toate vanturile si-a trimis o furtuna de nisip cand taman ce-mi curatasem si eu narile de gluten.
Se zguduie geamurile, tremura parabolicele acoperisurilor, spectacolul pungilor de plastic si al bucatilor de carton plutind prin cartier ramane neaplaudat. Mainile sunt prea uscate, ochii ustura. Praful intra peste oameni in casa, se aseaza la masa, le umple gandurile.
Furtuna in nas, in chiloti, in apa de baut.
Toma o sa sangereze din nara dreapta maine maine dimineata. Tao aproape vomita praf.
Pare traumatizant, dar trecem noi si peste asta.
Cum treceti si voi peste nameti si altii peste inundatii.
Pun 10 borcane de varza rosie la murat.
Azi am batut palma cu un supermarket dichisit care o sa-mi primeasca muraturile la raft. E ca un vis.
Distribui cateii de usturoi in borcane; pe unul il rontai sa ma scape de impuritatile pe care furtuna literalmente mi le-a bagat pe nas.
M-am intalnit azi cu vanzatoarea de legume dintr-un cartier in care am trait la un moment dat.
S-a inteles cu politia stradala sa-si vanda ardeii sub un pod asurzitor si plin de noxe de unde sa fuga repede daca apare un control neanuntat. Doar traversand pe sub el poti sa plangi.
M-am oprit s-o pup. Mi-a pupat si ea copiii. Nu ma mai vazuse de 2 ani. Acelasi zambet. A gasit secretul. Vacarmul n-o clatina. Sunt impresionata. Ea imi spune: salutari la omu tau. Tot ala e?
Zambim sub claxoane. Sunt frumoasa azi, stiu.
O las cu legumele ei sub podul plangerii, iar eu intru in supermarketul cartilor de credit si bat palma muraturilor.
Nici nu stiu pentru cine sa plang.


Comentarii

  1. Mi a scapat o lacrima! Cori, te imbratisez cu mare drag de tine si de tot ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  2. super pentru contractul cu magazinul dichisit! sa fie intr-un ceas cu vanzare buna!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...