mamalutoma

in cartierul asta nou in care ne-am mutat, un pic mai cosmopolit si cu vedere la nil din mai toate perspectivele - pe motiv insular, am sansa unor plimbari mai inspirante decat pana acum. murdarul se impleteste cu fel de fel de intentii de curat, rupturile intalnesc picaturi de civilizatie, taranii producatori intalnesc elita consumatoare, praful si noxele vin din masini mai puternice, magarii, dragii de ei, lipsesc. sunt fel de fel de zambete la colturi strategice de strada, fara de care nu m-as descurca prin zilele tumultoase. exista o mafie a copiiilor vanzatori de buchete de menta proaspata. se strecoara printre masini, te abordeaza din mers si consuma cu tine o bucata de drum, sperand sa-ti vanda un buchet mai ieftin ca ieri, mai verde ca maine, mai proaspat azi ca niciodata. hai madam, te rog io! le zambesc si le spun ca nu-mi trebuie. parca mi-e frica sa sparg gheata, ca apoi nu mai scap de ei. nu mersi! dar maine? maine cumperi? nu, nici maine. hai te pup, ai grija la...

am pus la fiert intr-o oala niste fasole, linte si orz. le-oi da in niste clocote vreo ora, oi cali o ceapa cu vreo 4 rosii, usturoi si busuioc si apoi oi pasa totul in blender. un fel de fasole batuta imbogatita. parca il vad pe toma mancand-o cu 2 linguri si cerand moi?  adica more. cateodata ma striga tare maa-mii, desi sunt langa el. ma topesc in verificarile lui de sunet. raspund tare si sigur: da, mami. nu vroia nimic. strigatura e perfecta si inchisa. e o bucurie asumata, e lectia cuvintelor putine si a increderii infinite.  cand gatesc ma trezesc cu el prin bucatarie. isi alege un castronel/ o farfurie si asteapta sa-i pun ceva de rontait. in functie de forma si dimensiunea recipientului, inteleg ca-si doreste un biscuite, o banana, niste stafide sau o portie de ceva mai consistent si ma conformez.. vine langa aragaz cu castronul si cere fu fu adica ii place mirosul a ce se gateste si ar vrea si el, chiar daca trebuie sa sufle fu fu. ii spun ca fu fu mai d...

am achizitionat ieri o olita. lu toma i-a placut designul si chiar s-a asezat pe ea o vreme. i-am explicat ca de acum ala e locul de caca, drept urmare cand l-a trecut, s-a dus cu scutec cu tot si s-a conformat.  zic taci ca si-a asumat oala. maine incercam la pielea goala. a stat un pic, iar cand l-a trecut, s-a ridicat de pe oala si a facut caca din picioare, pe podea, relaxat. mmmm.. cred ca tre sa citim mai mult, i-am zis lu tatalutoma. am spalat copilul, am spalat podeaua si-am plecat la gradi. le-am rugat pe ingrijitoare sa-l lase sa vada copiii care merg la olita, sa inteleaga ca nu-i musca nimeni de fund, ba chiar se ridica mai senini decat erau cand s-au asezat. .ii spun ca-l iubesc si il las pe mana doamnelor. ma priveste in ochi semn ca stie.. si se pierde in joaca lui serioasa. merg la scoala, rasfoiesc niste manuale de elementary 3, sunt foarte multumita de ilustratii. uite o treaba buna. le luam. intervievez o americanca draguta, are 20 de ani si a preda ...

am fost trimisa azi intr-o scoala publica dintr-un cartier vecin, sa stau de vorba cu doamnele din invatamantul prescolar, sa le ascult ofurile si sa le ghidez in caz c-au pierdut cumva directia. le-am cerut voie sa-mi pun o dorinta, fiindca de cand sunt in egipt, asta e prima scoala publica in care intru. atat eram de increzatoare, ca pana la pranz dorinta s-a si implinit. asa sunt unele vise. usor de visat. nici n-am stiut cand au trecut 2 ore. asa frumos au curs destainuirile, am povestit sentimente, conduita meseriei, la ce bunul revolutiei, invatarea prin joc sau neinvatarea deloc. m-au intrebat la final ce caut in egipt, fiindca minimalismul asta curat cu care am ales eu sa-mi traiesc viata nu se prea incadreaza in harababura locala. le-am spus ca e frumos sa traiesti acolo unde e mare nevoie de tine, si am simtit ce le-am spus. natia lor are nevoie de niste rasturnari naivo-curajoase in care numai frumosii nebuni mai cred.  am norocul sa fiu astazi aici, iar voi ave...

vin de la scoala entuziasta. sunt pe cale de a scoate cartile stufoase si inutil obligatorii din programa copiilor de 3-7 ani. planul meu suna ieftin si bun pentru managementul scolii. ma angajez sa le dau copiilor copilaria inapoi, pe onoarea mea. n-o sa mai numaram raspicat si placid, repetand dupa doamna ci o sa stam in cerc si-o sa ne numaram intre noi, sa avem si noi idee la ce sunt bune numerele. o sa presam frunze, o sa pictam mai mult, fonetica o s-o invatam pe auzite si pe zambite, nu pe chiombate la forma sunetelor. o sa citim povesti caldute, nu tratate stiintifice. va urez succes doamna corina. o sa intampinati rezistenta, dar va dam toata increderea noastra. ies pe poarta scolii si parca plutesc. strada calda ca o plapuma ma ghideaza catre o librarie veche. imi iau o revista si 3 cutiute de pioneze cu design sic. o salata verde, o sticla de apa, 1 kg de rosii. ce faceti doamna, bine doamne-ajuta. unde e bebe , la gradinita. si pt diseara aveti vreun pronos...

am plecat din casa la 8 dimineata, pe o lumina calduta, vant cumsecade si liniste deplina. orasul sforaia inca. gradinile dezmeticite cu putin inaintea noastra trimiteau verde proaspat in stanga si-n dreapta. era perfect. toma zambea cu limba intre dinti, ca atunci cand stie ca punem la cale invadarea vreunei gradini private. ne-am oprit intr-o curte care imi place mult. proprietarii par sa fie plecati de pe taramurile astea ultimamente tumultoase, dar sigur sunt oameni frumosi. gradina e ticsita de copacei si ghivece, fel de fel de plante cataratoare, mentinand racoarea in incaperile lipsite de suflete. intram tot timpul pe furis, cantr-un basm din care ma tem sa nu fim izgoniti prea devreme, neintelesi.  ne-am dus in spatele casei si ne-am asezat pe pamant. ce frumos ne-a primit pamantul. ce bine am respirat sub palmier. toma a turnat nisip dintr-o galeata intr-alta, iar eu am meditat impacata. eram fericita cu cat aveam. laptopul care mi s-a spart aseara nu mi se mai pare...

l-am lasat pe toma la gradinita zambind. ce baiat mare am! plec senina. cand sa traversez aud o femeie suduind. e vanzatoarea de legume, pregatindu-se sa arunce cu papucul dupa copilul scapat nebatut ieri. merg la ea si o opresc din gest.  zi frumoaso! ma primeste ea in universul lor conflictual, timp in care baiatul se pune la adapost. de ce il bati? o intreb azi, mai puternica decat ieri. fiindca vreau sa ma asculte cand vorbesc cu el. asculta si nebatut, zic. nu ma asculta. iar daca vrea sa piarda vremea, sa stea acasa. daca a zis ca vine cu mine in strada, la vandut, atunci face cum spun eu. il bat sa stie! te-am vazut ieri cand ai lovit-o pe fetita si am mers acasa si am plans. justificarea ei paralizeaza. ma uit fix in ochii ei, care incep sa danseze. vad in ei lacrimi care nu vor curge. e puternica si ea. e miscata de plansul meu de ieri.  reia justificarile. o intreb daca mama ei a batut-o cand era mica.  sigur ca da. asa am invatat! a...

am inceput ziua cu 20 de minute de yoga, pe racoare, pe liniste, pe indelete. la job am incropit o sedinta productiva, am ascultat ofuri si m-am angajat sa pun umarul la dizolvarea lor. imi plac inceputurile. 2-3 revelatii, o poveste din copilarie, rasete, emotii, dor. in drumul de la scoala spre casa m-am oprit la gagicile care vand legume. v-am mai scris despre ele. cine nu stie ce zic, sa puna mana sa citeasca postarile anterioare, sa nu-mi bat gura iar. cer banane locale. n-avem papusa. da maine aducem. ia d-astea din afara ca sunt mai dulci. zic hai ma fata ca asa ma duci de 5 zile. nu vreau dinastea de import.. te rog io. da fata mea, maine fac tot posibilu! si cum imi cantareste ea 3 banane de import, fetita ei de vreo 8 ani - imbrobodita si pecetluita deja - varsa din greseala o sacosa cu dovlecei. primeste de la maica-sa o plasa in cap si niste injuraturi. ma uit la plasa care loveste capul. are in ea vreun kg de pungi de plastic. incremenesc. ma uit la capul lovi...

pe simina am cunoscut-o in cairo, prin intermediul unei prietene irlandeze.  e casatorita cu un pakistanez, are 2 copii nascuti in canada, unii dintre cei mai de suflet camarazi ai lui toma. ne conectam din cand in cand in furnicarul asta de oras, sa bem o cafea, sa gatim, sa ne vaitam in romaneste, sa punem copiii impreuna. comparam sisteme moderne de invatamant cu scoala comunista in care ne-am inceput noi devenirea. intoarcem ceasca de cafea cu gura in jos si ne punem dorinte. citim apoi simboluri si le talmacim pe google. la ea in ceasca o rata, la mine o capra, la ea o balena, la mine o batrana. batrana e mamaia, stiu. o pup in gand si ii povestesc siminei cum l-am pus pe toma cel nou in bratele-i vechi si-am facut-o fericita.  odata cu universalismul asta al prieteniei cu simina, ma gandesc la dinamica statica a vietii lu mamaie. cum picura zilele ei in clepsidra aceluiasi sat de 87 de ani; cum dispune ea zi de zi ofuri pe aceleasi coordonate geografice,...

de cand mi-am intors viata pe partea cealalta, venind in egipt, am inceput sa respir cu celulele spre lume. m-am dezbracat de buna parte din preconceptii, mi-am orientat lamuririle catre toleranta, am lasat soarele sa ma badijoneze cu vitamina d, am inceput sa ma bazez numai pe fierul din patrunjel si rodie, am tratat durerile de cap numai cu apa. am fost mai atenta la putinul verde din jur, m-am pierdut in el, de cate ori ma copleseau galagia, aglomeratia, noxele, praful. m-am indragostit cum m-am priceput mai abitir si am plamadit un copil pe care il las in fiecare zi sa-mi arate ce-i viata. ma uit la bucuria cu care sare in cate o balta de 17 ori. ma asigur ca nu trece nicio masina si-l las sa-si consume libertatea pana voi fi invatat si eu rabdarea. si ne plimbam asa prin viata din lectie in lectie. spune ba baaaai tuturor trecatorilor vlaguiti, dezamagiti sau senini, cu care ne intamplam pe strada. unora le trimite si bezele, daca i-au atins inima. sunt niste reactii ch...

s-a oprit curentul in timp ce masina spala rufe. salvarii din pakistan au zacut prea rosii langa tricourile 'deschise', vreo ora. printre vatamate si camasa mea bleu, pe care ma bazam de vreo 5 ani cand trebuia sa impresionez. cam la 3-4 zile adica. am trecut cu ea vreo 3 conferinte, 2 continente, o sarcina.  na ca si tricoul lu toma cu i love mum e stropit. le arunc in clor si inchin ligheanu. glumesc, desi imi place uneltirea asta divina. poate le salvez. ma uit prin plasa de tantari, pe care am montat-o cu tatalutoma cu sudoarea sirei spinarii, la ficusul somptuos din spatele blocului.  un vant moale ii bate in funzele groase, si-mi rotunjeste gandurile, imprietenindu-ma cu minimalismul.  oare m-as simti mai libera fara fricile astea domestice?  pana unde merge neatasarea de material? de cate nevoi e necesara descotorosirea, ca sa ma simt usoara si perfect integrata in univers? iese un piciorus de inger prin grilajul patutului. imi trece toata fil...