am plecat din casa la 8 dimineata, pe o lumina calduta, vant cumsecade si liniste deplina. orasul sforaia inca. gradinile dezmeticite cu putin inaintea noastra trimiteau verde proaspat in stanga si-n dreapta. era perfect. toma zambea cu limba intre dinti, ca atunci cand stie ca punem la cale invadarea vreunei gradini private. ne-am oprit intr-o curte care imi place mult. proprietarii par sa fie plecati de pe taramurile astea ultimamente tumultoase, dar sigur sunt oameni frumosi. gradina e ticsita de copacei si ghivece, fel de fel de plante cataratoare, mentinand racoarea in incaperile lipsite de suflete. intram tot timpul pe furis, cantr-un basm din care ma tem sa nu fim izgoniti prea devreme, neintelesi.
ne-am dus in spatele casei si ne-am asezat pe pamant. ce frumos ne-a primit pamantul. ce bine am respirat sub palmier. toma a turnat nisip dintr-o galeata intr-alta, iar eu am meditat impacata. eram fericita cu cat aveam.
laptopul care mi s-a spart aseara nu mi se mai parea un capat de tara. cata vreme avem gradina asta tomica, s-or aseza toate, mai pe indelete decat stiu eu sa functionez, dar sigur se aseaza.
a terminat toma cu nisipul si am plecat spre casa. am cules de pe jos o ramura ca un serpisor si ne-am gadilat cu ea pe sub barba, apoi am pus-o in traista. am dar peste 2 pisici facand dragoste.
pardon. vezi tomica, viata merge inainte! hai sa ne grabim ca vin bunicii din cairo in vizita si le-oi dansa si lor un pic, sa vada ce progrese facusi de cand mergi la gradi.
i-am dus pe batrani la nil, sa se minuneze si ei de linistea apei. soacra-mea a vazut niste ragalii duse de val si a zis: uite un crocodil. mai taci bre! a conchis zambetul meu.
apoi s-a plimbat cu toma pe sub copacii de mango si i-a cazut un guguloi copt pe umar. ea e alergica la mango, deci nu s-a ales decat cu lovitura. fructul l-am mancat eu cu toma. maama ce aroma sofisticata.
tatalutoma a zis: uite cand vine marcel, il aducem aici sa pescuiasca, iar eu am oftat. m-a durut iar viata asta cu laptop spart si cu parinti departe.
am venit de la nil si-am redeschis laptopul neincrezatoare. hop minune. un colt de ecran e nevatamat, cat sa incapa ferestruica cu maica-mea live din dormitorul de la pucioasa. ne-am vaitat una la alta, ne-am eliberat si ne-am intors la vietile noastre de femei antaia. te pup mami. si eu te pup papusa. tot n-ai apa calda? n-am mami, da e asa cald in cairo ca si apa rece pare calda. hai ma lasa-ma cu 'pare'.. ca io asa ceva n-am mai auzit. te pup mami. si eu. oooff.
pe dupa amiaza il scot pe toma la inca o tura. ce-ar fi sa-l duc in curtea bisericii africane, mai bate si el mingea cu 2-3 sudanezi. zis si facut, numa ca la un moment dat prichindeii ca taciunii au inceput sa mi-l inconjure si sa mi-l strige din toate partile ca intr-un dans bolnav. am simtit ca e un pic cam mult si ne-am retras. nu era vina lor, nu era vina nimanui.
a adormit toma in carucior cu mingea la piept, cu genunchii zdreliti, cu mintea plina de atatea cunostinte noi, cu inima grasa de atatea aventuri. hai ca ne-ajunge pentru azi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu