s-a oprit curentul in timp ce masina spala rufe. salvarii din pakistan au zacut prea rosii langa tricourile 'deschise', vreo ora.
printre vatamate si camasa mea bleu, pe care ma bazam de vreo 5 ani cand trebuia sa impresionez. cam la 3-4 zile adica. am trecut cu ea vreo 3 conferinte, 2 continente, o sarcina.
na ca si tricoul lu toma cu i love mum e stropit.
le arunc in clor si inchin ligheanu. glumesc, desi imi place uneltirea asta divina. poate le salvez.
ma uit prin plasa de tantari, pe care am montat-o cu tatalutoma cu sudoarea sirei spinarii, la ficusul somptuos din spatele blocului.
un vant moale ii bate in funzele groase, si-mi rotunjeste gandurile, imprietenindu-ma cu minimalismul.
oare m-as simti mai libera fara fricile astea domestice?
pana unde merge neatasarea de material? de cate nevoi e necesara descotorosirea, ca sa ma simt usoara si perfect integrata in univers?
iese un piciorus de inger prin grilajul patutului. imi trece toata filozofia. ma intorc in concretul sansei de a fi mama, de a-l spala pe tomica pe cap inainte de culcare, de a-i linisti vesnicul urlet la intalnirea cu samponul. i-am cantat tichi tichi forghivichi si m-a iertat.
tatalutoma apreciaza inovatia cantecului, dar adauga ca daca e pe asa plans, nu-l mai spalam niciodata pe cap.
nebunu asta ar fi in stare, zic eu fara sa zic.
se zvarcoleste tomica si cere mniam mniam, semn ca viseaza cu mancare. apoi se ridica in capul oaselor si cere raspicat: a pa! il adap din sticluta lui in forma de vulpe. se intoarce in vis.
ne gandim ca ce voce minunata si ca ce frumos ne deranjeaza el de la nimicurile noastre sofisticate, cu nevoile lui primare.
merg la ligheanul inchinat. n-a iesit nicio pata.
sunt pra obosita sa ma mai supar.
o-i scoate parleala cu 2-3 bucurii maine.
de-acum numa somnul ma mai intelege.
Comentarii
Trimiteți un comentariu