reglare de conturi

l-am lasat pe toma la gradinita zambind. ce baiat mare am!

plec senina. cand sa traversez aud o femeie suduind. e vanzatoarea de legume, pregatindu-se sa arunce cu papucul dupa copilul scapat nebatut ieri.

merg la ea si o opresc din gest. 

zi frumoaso! ma primeste ea in universul lor conflictual, timp in care baiatul se pune la adapost.

de ce il bati? o intreb azi, mai puternica decat ieri.

fiindca vreau sa ma asculte cand vorbesc cu el.

asculta si nebatut, zic.

nu ma asculta. iar daca vrea sa piarda vremea, sa stea acasa. daca a zis ca vine cu mine in strada, la vandut, atunci face cum spun eu. il bat sa stie!

te-am vazut ieri cand ai lovit-o pe fetita si am mers acasa si am plans.

justificarea ei paralizeaza. ma uit fix in ochii ei, care incep sa danseze. vad in ei lacrimi care nu vor curge. e puternica si ea.

e miscata de plansul meu de ieri. 

reia justificarile.

o intreb daca mama ei a batut-o cand era mica. 

sigur ca da. asa am invatat!

ai copii buni sa stii, ii zic. si sanatosi. alte mame ii plimba in scaune cu rotile in timp ce tu le bati sanatatea. si sa stii ca daca le e frica de tine, i-ai pierdut. 

baiatul ma asculta cuminte de dupa gratiile de fier. pun mana la inima. el stie ca sunt de partea lui.

ea ma mai intreaba odata de ce am plans?

asa fiindca iubesc copiii.

si tu ii iubesti. si ei te iubesc pe tine.

stiu, imi raspunde.

si traversez.

il sun pe tatalutoma.

e perfect, imi spune si ofteaza. bucura-te de ziua ta salvata!