Treceți la conținutul principal

gandurile indraznite si udate la radacina, cresc in fapte mari!

vin de la scoala entuziasta. sunt pe cale de a scoate cartile stufoase si inutil obligatorii din programa copiilor de 3-7 ani. planul meu suna ieftin si bun pentru managementul scolii.
ma angajez sa le dau copiilor copilaria inapoi, pe onoarea mea.
n-o sa mai numaram raspicat si placid, repetand dupa doamna ci o sa stam in cerc si-o sa ne numaram intre noi, sa avem si noi idee la ce sunt bune numerele.
o sa presam frunze, o sa pictam mai mult, fonetica o s-o invatam pe auzite si pe zambite, nu pe chiombate la forma sunetelor. o sa citim povesti caldute, nu tratate stiintifice.
va urez succes doamna corina. o sa intampinati rezistenta, dar va dam toata increderea noastra.
ies pe poarta scolii si parca plutesc. strada calda ca o plapuma ma ghideaza catre o librarie veche. imi iau o revista si 3 cutiute de pioneze cu design sic.
o salata verde, o sticla de apa, 1 kg de rosii. ce faceti doamna, bine doamne-ajuta. unde e bebe, la gradinita. si pt diseara aveti vreun pronostic? cine castiga?. zic: eeei, hai sa castige germania si sa terminam odata. nu-i mai spun si motivul alegerii, ca prea e din tinerete.
italia din pacate a iesit devreme, adauga el compatimitor. numa ca eu nu sunt italianca, io... de la hagi.. zic noi n-am intrat in miuta asta globala. ee, nici egiptu stati linistita! adauga el ca sa devenim si mai prieteni prin indiferenta. o zi buna. sigur ca da.
dau de o cutie goala, trainica, de carton, lasata de un vanzator in fata magazinului. il intreb daca pot, el zambeste mirat si ma invita sa ma servesc.. imi aduce mai multe chiar. zic numa una, sa sortez niste marafeturi in debara. cum stiti dumneavoastra raspunde el necajit ca nu ma poate ajuta mai mult. 
heei, you know english? ma intreaba un pustan. pai altfel cum? ii raspund in araba si-i resetez agatamantul. 
vin acasa si rasfoiesc revista cumparata. e chiar buna. mi se pare ca m-as incadra la rubrica 'real people' asa ca le scriu un mail sa le fac cunoscut blogul meu. poate vor ceva articole despre viata mea mearsa pe jos in tara lor aglomerata.
mi se pare ca tot ce pun in scris azi, are sanse sa se lege, asa ca incropesc planul necartilor in educatia timpurie a copiilor scolii care m-a asumat, duc cutia de carton in debara, recitesc mailul catre revista si beu multa apa sa ud toate gandurile astea mari. hai germania!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet