mamalutoma

am locuit in viata asta in vreo 15 case. cutii, vorba lu taica-mio. iesim dintr-o cutie-casa, intram intr-o cutie-masina, ca sa mergem catre o cutie-job, de unde la sfarsit de zi plecam spre cutia initiala, daca nu cumva ne oprim la vreo cutie-magazin, sa luam una alta. incet incet, cu fiecare mutare, am invatat lectia debarasarii, lectia entuziasmului care vine cu fiecare cutie noua, lectia neplansului pentru cutia veche. imi place dansul asta al nevoilor primare, al zonei de confort. cu 3 case in urma imi doream liniste, cu 2 case in urma imi doream fereastra generoasa la bucatarie si balcon cu vedere la verde, cu o casa in urma imi doream sa locuim in orice conditii, numai sa merg pe jos la job, sa scap de infernul traficului. acum imi doresc apa calda. glumesc un pic, dar nu mult. ne mutam intr-o casa la etajul 8 din 8, cu acces la acoperis. ventilatoare in tavan, ca-n pacientul englez. bucataria are masina de spalat vase, doamne miluieste doamne miluieste doamne miluieste...

am vazut in curtea scolii o doamna pupand o mana de copil de 4 ani. copilul a plecat si s-a uitat timp de 4 pasi la pupicul de pe mana. am purtat o conversatie scurta cu o fetita, prin peretele separator de la wc-ul copiilor. eram doua dame si nevoile noastre semanau.  am pictat niste manute uscate si altele mai moi, iar posesorii lor au chicotit asa sub gadileala pensulei. am primit din olanda un pachetel de la simina. pe una din felicitari scrie: keep calm and look at toma. am dat peste niste oameni frumosi pe google si m-am bucurat pentru vietile lor din care nu mai fac parte. tatalutoma mi-a luat un crin galben, pe deasupra caruciorului lu toma. de fastaceala i-am dat lu toma sa miroasa crinul, iar el s-a uitat imediat la tati sa-i traduca fastaceala mea. de unde a inteles el pe sub crin, ca tati e responsabil cu gestul? toma si-a rostit azi pentru prima data numele si am inteles ce alegere rotunda am facut. cam asta-i tot pentru azi.

dimineata s-a crapat la 6.45, am pacalit-o pana la 7 si 5 si apoi m-am ridicat din pat impotriva naturi-mi umane. mi-am lustruit ghetele cu o picatura de ulei de floarea soarelui, m-am facut draguta, am zbarnait un smoothie de banana cu mango si l-am trezit pe toma sa bea, sa-l imbrac, sa-l supar, sa plecam in zi. a baut pe netrezitelea o canita. mi-a intins-o goala si a cerut: more! l-am intrebat daca potty si a marait. zic bine, pune mami scutec, sa evitam drame. incerc sa-l imbrac si se vaita. stiu mami ca ti-e somn. dar e tarziu deja. pentru tine e prea devreme, iar eu insist cu prea tarziu. imi pare rau. el mi se cuibareste in brate. vrea acolo o vreme.  of mami, adaug: sometimes we are not ready for things but the things are ready for us so we have to go to them. nici eu n-as pleca la scoala inca. ce mi-ar placea sa mai dooorm. copilul asta imi plange plansul. ma doare ce-i zic, iar el ma intelege. pe seara, aceeasi lupta, pe dos. l-as culca, dar lui ii m...

nu mi-am propus sa-l invat pe toma nimic. mi-am propus sa-i asist invatarea, sa-i confirm perceptiile, atata vreme cat si eu cred in ele, sa-l ajut sa nu se raneasca, dar sa nu-i retez nicio initiativa. ii plac jucariile raspandite prin toata casa, ca sa le poata cuprinde pe toate dintr-o privire. calca pe doua treimi din ele, pana ajunge la cele cu care are treaba, iar eu nu zic decat: ai grija! se impiedica de-o masina, pica pe ea, ii rupe o roata. zice: o no! iar eu zic: pai asa se intampla cand calci pe ele mami. si trecem peste..oricum, avea alta jucarie in plan cand pornise la drum, deci ramanem in focus. cere suc in ceasca de oameni mari, eu sugerez canita lui de plastic, el imi arata ca vrea o experienta noua, ii zic treaba ta, dar ai grija.. storc ultimele 2 portocale, iar el chitaie de nerabdare. pragul de la bucatarie e mai afurisit decat poate sucul sa reziste in ceasca. intelege si el ca incapatanarea i-a adus sucul pe piept, schimbarea tricoului, intoarcerea la umi...

m-am intors de la scoala victorioasa. am incheiat 4 sedinte cu parintii. am batut palme cinstite, am primit complimente cu mana la inima, am promis grija, am mai sadit niste incredere, mi-am cerut o scuza, mi-a fost acceptata. e minunat cand te confirmi. Tia, 5 ani, m-a desenat azi repde, dintr-o bucata, cu un ranjet intr-o parte, cu parul drept, contur negru, si inima rosie in miezul pieptului. asa m-am regasit! cum a decis ea sa nu coloreze nimic in afara de inima. o alta fetita m-a intrebat, ms corina? cand esti libera sa te coafez? asa m-as fi lasat in manutele ei, daca nu aveam treaba. nu pot sa va spun cum ma topesc cand cineva imi atinge parul.. nu era vreme azi. am ajuns acasa tarziu. tatalutoma imi scrisese ca are incredere in mine si ca toma e bine. am intrat pe usa puternica. invinsesem si imi fusese dor de ei. l-am pupat pe toma care mi-a zambit adanc si s-a intors la desenele animate pe care i le pusese tati la laptop, din pana de activitati. tehnologia in...

ies de la scoala entuziasta. mi-am printat niste articole despre asemanarea dintre oameni si caini si neasemanarea dintre oameni si pisici. tatalutoma e la banca. imi da indicatii cu privire la locatia bancii CIB, articuleaza el, stiindu-ma nauca. zic da da, cu gandul la pisici. intru in prima banca de pe strada. toc toc, cu ghetele mele de doamna. n-au niciun client. 3 ofiteri bancari ma scaneaza cu interes. cumva in acelasi timp, unu cu vorbe, ceilalti numa cu ochii, ma intreaba daca ma pot ajuta cu ceva. -nu prea.  - ?!? - am o intalnire cu sotul meu. - unde? - la voi. mai aveti ghisee si pe sus? - cum arata sotul dvs? - ce maa? e inalt, misto. - nu cred ca e la noi. - hai ma baieti ca abia m-a sunat. pot sa merg sus sau mai aveti intrebari? - cum il chema, sa verificam daca e sus? - hai frate, daca mi-a zis ca ma astepata la banca.. in fine, le spun numele. - unu din ei suna la birourile de sus: il aveti pe unu cutare cutare la ghiseu? nu ma! - ne pare...

am citit pe pagina unei prietene budiste, despre o intrebare clasica pe care si-o pun islamicii cand se intalnesc, si anume: ce mai face inima ta, aici si acum? imi place deschiderea ei catre toate fatetele umanitatii si m-a pus asa pe ganduri. eram tentata sa subestimez islamul, din necunoastere, din ne-nevoie de patrundere, din prea multe limite cu care imi ingradeste libertatile declarat-ortodoxe, precticat nu prea. dar daca stau bine si ma judec, de cand sunt pe pamanturile astea musulmane, m-am umanizat mult, m-am inmuiat, m-am apropiat de suflete. parca nu mai merge altfel. de parca m-ar inghitii valtoarea nebuna a vietii, daca nu m-as apleca asupra copilului din cosul de rachita de pe trotuar, daca nu as filosofa cu portarul de la gradinita, daca nu as re-plange toate lacrimile cu care ma intersectez. poate ca senzitivitatea asta s-a nascut si din dorul zonei de confort, din adusul unuei minuni pe lume, din intelesul menirii parintesti, din confruntatul cu o cultura vec...

sa va mai spun una tare din cairo. aici cu alcoolul e cam nasol. in sensul ca vreo 80 la suta din cei vreo suta de milioane de locuitori sunt musulmani, iar alah le-a spus clar 'ca care o pune gura, se lasa cu ucidere'. mai fura ei la pahar, da sa nu spuneti la nimeni naibii, ca-mi sparg blogu baietii cu barba. magazinele care vand alcool sunt numai ale crestinilor si gasesti asa 1- 2 pe o raza de 1 km. nimeni nu iese dintr-un astfel de magazin cu sticlele nepitite in cate 2 pungi negre de plastic.  nimeni nu bea in vazul lumii, numeri pe degete restaurantele care servesc alcool. imi amintesc cum in timpul ramadanului tatalutoma a gasit o dugheana semi-deschisa si-a cumparat pe furis niste beri. a luat un taxi si sticlele au zdranganit. taximetristu a intrebat scurt: ce-ai in sticle? si al meu, baiat cinstit: bere mosule.  l-a dat jos. nu s-a suparat, ca era frumos afara. in cairo nu ploua decat vreo 2  -5 zile per an, sigur nu in ramadan. pam pam! azi ma...

ia sa va mai scriu niste intamplari, ca poate iar v-ati pierdut in neimportant si va era dor de chinga mea umana. ma tot tin sa va scriu despre indeletnicirea asta de strada, a lustruitorilor de pantofi. am o cafenea langa bloc, plina de burtosi fara scop, care fumeaza narghilea si consuma o soda, in sosete, in timp ce pantofii lor ascutiti, de lac sau de sarpe, sunt frecati cu patima de un baiat fara scupule, la usa cafenelei. termina o pereche, i-o duce lu boss, descalta un alt boss si iese senin. nu presteaza in cafenea, ca sa nu amestece norul narghilelelor cu aroma de sigmaron.  descultii profita de usa crapata si arunca o privire smechero-iscoditoare spre caruciorul cu minune de copil in el. le citesc araba pe buzele prea groase. unu zice: trece asta in fiecare zi cu caruciorul . io cred ca ei chiar n-au nicio treaba. sunt pusi acolo ca oamenii lu ala, cum il chema, ernest, la filat. pun pariu ca stiu tot ce misca in cartier, apartamente de inchiriat, chioscuri demolat...

ziua s-a nascut devreme, impotriva visului meu de a mai lungi somnul, de a mai odihni raceala, de a mistui durerea de cap. a durat putin sa ma fac frumoasa, sa culeg copilul din asternut si sa iesim din casa. el s-a agatat de o carte si nu m-am impotrivit. a citit asa implicat, in carucior, pana la gradinita. macelarii care isi atarnau spinarile de vaci deasupra prevaliei, l-au privit incurcati. ne-au claxonat cateva masini. trebuie ca imi statea bine spalata pe cap. i-a aratat oliviei, italianca de 3 ani pe care o curteaza de vreo cateva saptamani, cartea lui pretioasa. ea s-a uitat absenta. lui i-a fost suficient. ea il adora oricum. ii miroase parul, il imbratiseaza, am vazut-o eu. asa ca, o carte in plus in minus, pentru olivia nu schimba nimic.  m-am folosit de momentul lor literar si mi-am luat la revedere. toma nu s-a suparat. olivia castigase. nu m-a durut. sunt o mama flexibila.  la scoala m-am ancorat in dramele pe care le lasasem nefinisate joi. am co...