Treceți la conținutul principal

cairo portocaliu aprins

doarme ingerelul de toma in patul oamenilor mari fiindca dintele 3 nu vreasa iasa fara plans. afara tara arde literalmente, adica nu e nicio constructie poetica, e adevarul adevarat cum ziceam in clasele primare cand ma juram in spatele blocului, la filatura. 
fratia musulmana s-a bezmeticit, intr-o ultima zvacnire, intrucat armata s-a cam plictisit de haos si i-a rugat frumos pe baietii cu ciomege, cu poza lu morsi pe frunte, sa mearga acasa. 

lu toma i-am pus niste muzica clasica, de uns somnuri agitate, de chemat pe mos ene cu vise frumoase si cu dinti trainici.
daca elicopterele n-ar zbura atat de jos, nu mi l-ar tresari din 5 in 5 minute.

merg sa mananc un mango. hai si o para. 
tatalutoma e trist, nervos, ingrijorat. il intreb daca vrea mango. 
nu vrea, multumesc. are o tigara. 
e pironit in fata unui ecran portocaliu ca mangoul meu, de la rotile de cauciuc in flacari pe care fratia musulmana le arunca nauca spre politie, spre alah, spre nicaieri.
imi spune ca s-ar putea sa mearga afara in noaptea asta.
il intreb la ce bun si nu primesc raspuns.

inima mi s-ar ingrijora si apoi se autoeduca. am un dinte de rezolvat in noaptea asta si mi-e suficient.
tatalutoma e baiat mare, cu toti dintii in gura, ne iubeste, iar daca el a calculat ca trebuie sa mearga afara, pai atunci sa-i uram sa aiba grija de el.
azi in parc, cand il dadeam pe turturel luica in chilotii bucuriei, mi-a zis tatalutoma ca sunt o mama minunata, cea mai buna mama pe care el a vazut-o vreodata.  

aleg sa merg la culcare cu declaratia asta, nu cu grija cairoului portocaliu aprins.
or merge elicopterele la culcare intr-un tarziu si-or face loc lu mos ene. o aduce dimineata liniste afara si dinte nou inauntru. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...