Treceți la conținutul principal

10 luni 10 deprinderi

am citit recent fraza asta: children learn best when they can see the kind of impact their behavior has on the feelings of others.. 
si am inteles ca mi s-a tot confirmat in decursul celor 5 ani de cand lucrez cu copiii lumii, dar mai ales in ultimele 10 luni, de cand m-a cadorisit viata cu toma, de cand toate instentiile mele se reflecta in zambetele lui, toate intrebarile esentiale il includ, toate eforturile mele il rezulta, toata linistea lui imi pazeste visele.

m-am gandit sa detaliez putin conceptul asta de invatare neprogramata si o sa enunt aici cam cate lucruri am constatat eu ca a invatat toma in lunile lui 10 de inceput de viata, fara ca eu sau tatal lui sa ne propunem sa-l invatam ceva:

1. a invatat sa detecteze intentiile bune in lumea care se apropie de el. zambeste aproape tuturor oamenilor, mai putin celor care se mint pe ei.

2. a invatat ca atunci cand ii spunem bravoo! suntem mandri de el si poti sa sesizezi pe toata fiinta lui o aura de incredere.

3. a mai invatat ca atunci cand mami zice nu! el trebuie sa se opreasca din ce face. se uita la mine pe fata si gaseste un zambet cinstit, dar autoritar.. si rade ca prins in fapt. de cele mai multe ori declikul asta e suficient ca el sa renunte la ceea ce facea. eu imi fac datoria si explic de ce nu e bine sa continue ce facea.. si n-am nicio garantie ca intelege conceptul, dar macar ma percepe serioasa. niciodata agresiva.

4. in fiecare seara se spala singur pe cei 2 dinti pe care ii poseda. a fost fericit ca s-a inventat un obiect pe care poate sa-l duca linistit la gura. apoi s-a incarcat cu reactia noastra de bucurie, cu incurajarile noastre vehemente.. si a inteles ca e un lucru bun, daca pe mami si pe tati ii bucura. il las sa se prosteasca cu periuta o vreme si apoi i-o iau. zic: hai ca nimeni nu spala 10 minute la 2 dinti. 

5. e baiat cu obraz si atunci cand il punem la masa cu noi, suge linistit din rosia/ portocala/piersica lui si ne lasa sa mancam mancaruri de oameni mari. intelege ca noi mancam altceva, dar se concentreaza pe farfuria lui. ce baiat fin, ce caracter!

6. a invatat ca atunci cand e obosit sau nervos, ii dam niste apa. o bea si zambeste, ca dupa un premiu. il iubesc mai mult cu fiecare gura de apa de care se bucura si sper ca obiceiul asta sa-l tina departe de tentatiile artificiale pe care viata o sa i le scoata in cale.

7. la gradi stie cand e ora 1 si mami trebuie sa intre in camera bebelusilor, sa-l imbratiseze si sa-l ia acasa.
putin inainte de ora 1 se cuminteste, sta intr-un sezlong sau intins pe saltea si asteapta.

8. a invatat sa bata ritmul pe orice suprafata plata- masa/ capac/ spinare de mami, piept de tati. initial erau doar niste pleznituri aritmice,  pe care noi le-am incurajat cu bravooo.. iar tati care are mai mult ritm in degete ca mami, i-a dublat bataile fara forta, dar cu sens, pe suprafata corpului. nu m-am gandit niciodata pana acum, dar cred ca e o metoda excelenta de a incuraja copiii sa gaseasca calea ritmului..

9. a inteles ca atunci cand mami se pupa cu tati se rescrie gestul ala de iubire din care el e plamadit. se uita pe rand la fiecare dintre noi sa vada poate daca amandoi suntem la fel de sinceri in lipeala asta cu sunet. ne gaseste la fel de fastacito-senini si ne rade amandurora cu jumatate de ochi stang inchis.. imi place mult firescul asta cu care ne invita el din cand in cand sa ne verificam sentimentele.

10. a invatat ca atunci cand mami deschide skype-ul, el trebuie sa rada cu gura pana la urechi si cu limba in cerul gurii. nu e un ras spontan, e un fel de ras programat, pe care si l-a insusit stiind ca de partea cealalta se afla negresit cineva care il iubeste si care ii merita toata bucuria. 

cu siguranta mai sunt fel de fel de indeletniciri pe care le poseda si care nu mi-au venit in minte. vroiam doar sa vi le impartasesc pe cele pe care le-a asumat natural, folosind inima ca principal motor de cautare.

n-am niciun plan pentru cand ar trebui sa stie pe dinafara culorile, cifrele, poeziile si cantecele serbarilor lumii. sau daca va fi sa le stapaneasca in limba lu tata mare sau in limba lu tacso sau intr-una noua care sta sa apara.
vreau doar sa-si urmeze inima in fata oricarei alegeri pe care viata i-o va aseza in minte.
sa-i bucure pe ceilalti cu starea lui de bine; daca i-o fi greu sa bata ritmul ii prima tabla care ii iese in cale, sa bea apa cu incredere cand e obosit iar cand l-or dezamagi oamenii sa se intoarca la mami si la tati si sa reverifice cinstea ca stil de viata.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet