of. inchei o zi grea, petrecuta mai toata in casa, intrucat strazile cairoului au cam fumegat sub incrancenari sangeroase intre fratia musulmana si fortele armate.
am incercat sa mentin buna dispozitie cu care m-a trezit toma ca in fiecare dimineata, in care se arunca in aventura asta numita viata.
tara mirosea a tensiune, dar mi-am vazut de sucul de fructe, de cafea.. de mersul la gradinita.
un val de gaz lacrimogen a invadat insa cartierul, lumea s-a panicat si a trebuit sa evacuam.
ne-a prelevat tatalutoma asudat, ferm si precaut. impingea caruciorul cu o viteza de neegalat din partea picioarelor mele asa ca mai mult alergam pe langa carucior zambind, ca mi se parea un pic haios. m-am uitat inapoia gradinitei, de unde venea niste fum negru.. dar el nu mi-a dat timp sa reflectez asa ca mi-am vazut de alergata.
un nene ne-a zis: nu va temeti ma copii! egiptul nu face rau nimanui.
i-am zis lu tatalutoma: mie nu mi-e frica.
mi-a zis: hai mai repede!
am trecut pe langa piata. ah cate mi-as fi luat! dar nu era vreme. pietarii au strigat: toma toma, zambind.. cred ca zambeau si ei de penibilul alergatei mele, in care, by the way, nu credeam.. poate sunt o naiva, dar nu simteam ca trebuie sa galopez.
tatalutoma a vazut mai multe ca mine in 2 ani de revolutie, asa ca nu mi-am permis sa detaliez conceptul de nefrica taman acum.
am ajuns acasa. m-am dat puternica si-am parcurs paginile de facebook ale catorva prieteni egipteni. am dat peste niste orori care m-au zguduit. am plans o vreme la tatalutoma in brate, m-a rugat sa-mi limpesezc mintea de imaginile alea si sa ma uit numa la toma toata ziua, ca de la el vine sensul.
asa am facut.
apoi revolutionarul s-a decupat. era al tarii acum. nu iesi din casa, nu deschizi usa nimanui, it's all about safety today! mi-a zis.
tomica a mirosit prizonieratul si s-a pus pe vaitat.
i-am rasturnat toate jucariile pe podea, incapabila de idei creative. s-a plictisit repede de toate.
l-am pus in premergator. mi s-a facut foame. in casa numa cartofi. o sa-i prajesc si-o sa-i mananc cu usturoi, na!
tomica: si eu?
zic bine, unu fiert merge la tine, cu marar.
m-am apucat de curatat cartofii, pe canapea, sa pot sa supraveghez carlanul in premergator.
era prima data cand mi-as fi dorit sa stiu mai multe despre arme, sa ma fi uitat si eu la pana la capat la niste filme americane, sa disting intre sunetele cu adevarat periculoase si cele neingrijoratoare, care veneau din strada. mi-a explicat tatalutoma pe fuga ca daca e poc poc e numa gaz iar daca e phiu phiu, atunci e impuscatura.
intre pocuri pocuri se auzeau sunetele pasnice ale pieselor de table, de la vecinii mei de scara.
unde sa pun cartofii? ei uite ii asez si eu usurel pe mileul lu soacramea, ca n-o fi foc.
ma sperie o bubuitura puternica, urmata de inchiderea ferma a cutiei de table. gata cu joaca!
uite ca pusul cartofilor pe mileu n-a fost semn bun. toma profita de ratacirea mea si-mi insfaca un cartof. il las sa-l rontaie, ca-s altele mai nasoale pe lumea asta.
urmeaza un chat pe skype cu bunicii lu tomica de la pucioasa.. dragii de ei, ce-i mai ingrijorez.
sau cred ca doar ne prefacem ingrijorati. in fond suntem toti niste puternici. ma rog sa se limpezeasca tara intr-o saptamana si sa mi-i vad aici aahhh.
vine seara cu greu. toma e epuizat si nervos. o baie scurta la lighean.
tati, vino sa-i taiem unghiile ca e agitat si nu vreau sa vad sange.. iar.
vine tati si-i sopteste o poveste in timp ce eu sacrific unghiuta dupa unghiuta:
a fost odata ca niciodata un baiat minunat. tomica gorgeous-ica. facuse baie la lighean si arata atat de fresh, in ciuda tutror masacrelor de peste zi. cum reusea?
gata unghiile. tati pleaca la stirile lui. tomica mi se pozitioneaza la san. il iert pentru tot fuzzinessu de peste zi. si el ma iarta pentru toate ratacirile.
il las sa adoarma nespalat pe dinti.
imi asigur sufletele dragi ca suntem bine toti si ma culc.
si oricat as vrea sa ma supar pe tara, pe vremuri, ma impiedica un gand. acela ca mai vinovati sau din intamplare, au pierit vreo 150 de suflete azi. iar familiile lor nu pot sa doarma acum.
eu inca pot!
am incercat sa mentin buna dispozitie cu care m-a trezit toma ca in fiecare dimineata, in care se arunca in aventura asta numita viata.
tara mirosea a tensiune, dar mi-am vazut de sucul de fructe, de cafea.. de mersul la gradinita.
un val de gaz lacrimogen a invadat insa cartierul, lumea s-a panicat si a trebuit sa evacuam.
ne-a prelevat tatalutoma asudat, ferm si precaut. impingea caruciorul cu o viteza de neegalat din partea picioarelor mele asa ca mai mult alergam pe langa carucior zambind, ca mi se parea un pic haios. m-am uitat inapoia gradinitei, de unde venea niste fum negru.. dar el nu mi-a dat timp sa reflectez asa ca mi-am vazut de alergata.
un nene ne-a zis: nu va temeti ma copii! egiptul nu face rau nimanui.
i-am zis lu tatalutoma: mie nu mi-e frica.
mi-a zis: hai mai repede!
am trecut pe langa piata. ah cate mi-as fi luat! dar nu era vreme. pietarii au strigat: toma toma, zambind.. cred ca zambeau si ei de penibilul alergatei mele, in care, by the way, nu credeam.. poate sunt o naiva, dar nu simteam ca trebuie sa galopez.
tatalutoma a vazut mai multe ca mine in 2 ani de revolutie, asa ca nu mi-am permis sa detaliez conceptul de nefrica taman acum.
am ajuns acasa. m-am dat puternica si-am parcurs paginile de facebook ale catorva prieteni egipteni. am dat peste niste orori care m-au zguduit. am plans o vreme la tatalutoma in brate, m-a rugat sa-mi limpesezc mintea de imaginile alea si sa ma uit numa la toma toata ziua, ca de la el vine sensul.
asa am facut.
apoi revolutionarul s-a decupat. era al tarii acum. nu iesi din casa, nu deschizi usa nimanui, it's all about safety today! mi-a zis.
tomica a mirosit prizonieratul si s-a pus pe vaitat.
i-am rasturnat toate jucariile pe podea, incapabila de idei creative. s-a plictisit repede de toate.
l-am pus in premergator. mi s-a facut foame. in casa numa cartofi. o sa-i prajesc si-o sa-i mananc cu usturoi, na!
tomica: si eu?
zic bine, unu fiert merge la tine, cu marar.
m-am apucat de curatat cartofii, pe canapea, sa pot sa supraveghez carlanul in premergator.
era prima data cand mi-as fi dorit sa stiu mai multe despre arme, sa ma fi uitat si eu la pana la capat la niste filme americane, sa disting intre sunetele cu adevarat periculoase si cele neingrijoratoare, care veneau din strada. mi-a explicat tatalutoma pe fuga ca daca e poc poc e numa gaz iar daca e phiu phiu, atunci e impuscatura.
intre pocuri pocuri se auzeau sunetele pasnice ale pieselor de table, de la vecinii mei de scara.
unde sa pun cartofii? ei uite ii asez si eu usurel pe mileul lu soacramea, ca n-o fi foc.
ma sperie o bubuitura puternica, urmata de inchiderea ferma a cutiei de table. gata cu joaca!
uite ca pusul cartofilor pe mileu n-a fost semn bun. toma profita de ratacirea mea si-mi insfaca un cartof. il las sa-l rontaie, ca-s altele mai nasoale pe lumea asta.urmeaza un chat pe skype cu bunicii lu tomica de la pucioasa.. dragii de ei, ce-i mai ingrijorez.
sau cred ca doar ne prefacem ingrijorati. in fond suntem toti niste puternici. ma rog sa se limpezeasca tara intr-o saptamana si sa mi-i vad aici aahhh.
vine seara cu greu. toma e epuizat si nervos. o baie scurta la lighean.
tati, vino sa-i taiem unghiile ca e agitat si nu vreau sa vad sange.. iar.
vine tati si-i sopteste o poveste in timp ce eu sacrific unghiuta dupa unghiuta:
a fost odata ca niciodata un baiat minunat. tomica gorgeous-ica. facuse baie la lighean si arata atat de fresh, in ciuda tutror masacrelor de peste zi. cum reusea?
gata unghiile. tati pleaca la stirile lui. tomica mi se pozitioneaza la san. il iert pentru tot fuzzinessu de peste zi. si el ma iarta pentru toate ratacirile.
il las sa adoarma nespalat pe dinti.
imi asigur sufletele dragi ca suntem bine toti si ma culc.
si oricat as vrea sa ma supar pe tara, pe vremuri, ma impiedica un gand. acela ca mai vinovati sau din intamplare, au pierit vreo 150 de suflete azi. iar familiile lor nu pot sa doarma acum.
eu inca pot!
Comentarii
Trimiteți un comentariu