pensat pe stare de urgenta

lucrurile par sa se mai aseze in egipt. nu e liniste, n-a fost niciodata, nici n-o astept.. dar tensiunea care insoteste evenimentele m-a cam obosit.

armata isi vede serios de starea de urgenta, captureaza pe ici pe colo cate un lider important al fratiei musulmane spre usurarea celor care isi plang prea multi- mortii.

mai ard niste magazine, se mai arunca niste pietre, se intervieveaza in masa egipteni de rand satui de atrocitatile fratiei musulmane. un baiat ii ruga ieri pe politisti sa fie un pic mai barbati si sa nu mai piarda timp si maniere, arestand cate un vinovat ci sa gaseasca forta sa-i impuste pe loc, ca merita.

reporteru isi face treaba, cum l-a invatat sefu lui si zice, pai credeti ca solutia e raspunsul la violenta cu violenta?

da! zice baiatu cu prieteni morti, cu rude moarte, fara prezent, fara timp, fara nimic de pierdut.

e cam greu..

in alta ordine de idei, pe dupa-amiaza se creaza o isterie generala pe strazi, taman la ora la care il scot eu pe toma la promenada.

conform starii de urgenta impusa de armata saptamana trecuta, toata suflarea trebuie sa fie in casa, dupa ora 7 seara.

deci pe la 5 incep sa furnicareasca microbuze intesate de oameni dinspre treaba spre lancezeala, dinspre realitatea murdara de afara spre realitatea sangeroasa de la televizor. pe dinafara microbuzului, ca intr-o hora a dementei, stau impresurati vreo 10 curajosi, cocotati pe bara din spate, atarnati de capota, sustinuti de pe geam de bratele ferme ale celor dinauntru.

ma gandesc la autobuzele bucrestiului pline de individualisti suparati unii pe altii, ca pute, ca ploua, ca una, ca alta.

e de studiat intalnirea dintre un astfel de microbuz cu o masina 'straina' eleganta si singura, pe contrasens. incearca domnu din scaun de piele sa-si faca dreptate. microbuzul-balaur cu 50 de guri se zgaieste la el si jeppu da cuminte in spate, facand loc. 

ma intreaba toma daca e vreo problema, ii zic nu mami, se grabeste lumea.. si n-au toti parte de luxul propriului carucior ca tine.

aa, ok!

nici nu stiu pe unde sa cotesc, sa evit vacarmul. dibui 2-3 stradute mai inguste, si le frec inainte si inapoi vreo 15 min. dau de un cabinet cosmetic. intru cu tot cu vehicol cu minune de turturel in el. e bezna.. dar merg inainte printr-o camera a oglinzilor. aici e ca la castelu peles tomica, o sa te duca mami intr-o zi daca esti cuminte!

promiti?

sigur ca promit!

ma intreaba o voce de la capatul oglinzilor: min? adica cine? zic si eu: corina! 

strabat un coridor si dau de cateva tanti sporovaind intr-un semi-intuneric caldut. imi plac cabinetele cosmetice cand lipseste curentul. se odihnesc feon-urile, ondulatoarele, aerele conditionate, televizoarele cu show-ri proaste, doarme tot artificialul. doamnele sunt fortate sa vorbeasca despre viata adevarata si sa se asculte intre ele. ce provocare!

zic ca as fi vrut un pensat, dar daca nu e lumina, vin maine. tanti cosmeticiana zice de ce maine?.. treci aici la geam ca uite-acu esti gata. hai bine, da sa ma faci frumoasa. ea: pai da cum?

il las pe toma cu restul tantilor care il giugiulesc, il asalteaza cu fel de fel de curiozitati. el nu le zice nimic.

ma penseaza tanti cu papiota ei magica.. zic nu prea mult. 

nu ma nu, stai linistita!

zic: vezi ceva?

simt, zice ea. stiu io cat trebuie

hai bine.

sunt gata. ma uit in oglinda mai mult degeaba.. dar zaresc un fir nesmuls si ii zic, da-mi penseta.

ea: ai gasit ceva?

zic: 1

ea: e hai nu sunt 10.

hai ca m-ai facut frumoasa.

ea: ti-am zis!

incerc sa platesc dar n-am schimbat.. si cred ca am fost singura ei clienta azi.

las ca imi aduci maine.

gasesc totusi cateva monede si i le las.

pai astea sunt pentru ce? zice ea cu un fel de certitudine ca munca ei face mai mult.

zic astea asa, ca ai fost draguta. si plata plata, maine.

aaa, ok, mersi kuki sau cum ziceai?

cori, zic.

mersi cori!

turturel, cum iti place?

scoate-ma din maghernita asta si-ti zic cand te-oi vedea. te iubesc oricum!