cairo. orori puternice. inima rezista

nu plang cu lacrimi. e un plans nou, dinspre afara spre inauntru. dinspre masacru spre bucurie, dinspre haos spre ordine, dinspre groaza de pe strazi spre pacea sufletului.
egiptul arde iar.
fratia musulmana s-a remobilizat, vandalizand orase, omorand cu sange rece, raspandind teroare. nu tin numarul mortilor, incerc sa-mi vad de toma, sa-i improvizez jucarii, sa-l scot din plictiseala, sa nu-i transmit vidul din inima mea, nodul de la mine din gat.

traim intr-un cartier linistit. ce mai pansament de cliseu!
atat de linistit ca pot sa ies cu caruciorul prin fata blocului si sa dau cateva ture anoste stanga dreapta, fara ncio panica.

ai mei ne-ar fi vizitat saptamana viitoare. cu zacusca, cu bulion, cu bucurie.
probabil ca vizita sare din schema pe un astfel de fond trepidant.
n-avem timp de plans dar pe toti ne doare sufletul.
noroc ca toma ne stoarce  de zambete pe skype si ne prefacem toti stapani pe nefericire.
uite tataie ce shaker mi-a facut mami cu boabe de orez in sticla de-o juma.
si tataie percuteaza si pune si el niste boabe de fasole intr-o sticla de borsec si uite cum zdranganesc in sincorn, nepot si tataie, cairo-pucioasa nedus-neintors.

tatalutoma e impietrit, dezumanizat, cu mainile la tample. isi vede tara arzand, intr-o durere mai mare decat pot eu sa cuprind.
nu-i cer raspunsuri, nu presez, nu ma dau batuta..
il iau pe toma la subrat si ies afara, in perimetrul permis. imping trista un carucior rosu c-o minune cu doi dinti in el.
ah tomica ce pamant ti-ai ales..
nu dau vina pe tine, incerc doar sa fiu blanda cu mine cand doare.

expira timpul alocat plimbarii, urc scarile trista cum le-am coborat, cu un toma un pic mai obosit.
vecina de la unu, maha, e fericita ca ne-a prins trecand pe langa usa ei. turturel ii raspunde la fericire cu un zambet laa
arg si o limba in cerul gurii.
o doare indispozitia mea si mi-o trateaza ad-hoc cu un martini cu gheata.
zic, uite ma ca nu e totul pierdut.
ai casei il preiau pe toma, se zbenguiesc cu el juma de ora iar eu cu maha tainim martiniul si punem tara la cale, nu foarte in serios ca la snipere nu ne prea pricepem.
le multumesc tuturor ca il iubesc pe toma iar ei imi multumesc ca le-am dat sansa sa petreaca niste timp cu el.
ne credem pe cuvant si plec in casa cu moralul martinizat.

toma nu se lasa adormit neam. elicoptere, vesti proaste, tensiune, neputinta.. toate se varsa asupra patutului, ca un baldachin al fricii.
ii dau apa si ii cant toate cantonetele pamantului. adoarme transpirat abia la feliz navidad.

merg la bucatarie si incropesc un sandwich sofisticat, cu lipie, branza rumi, salata verde, ceapa rosie, nuci si sirop de curmale. inainte sa-l sacrific, ii fac o poza. puteam mai bine, dar nu mai revin, impiedicata de mesajul card full.
sadwichutul intra lejer si se aseaza langa martini, prefacandu-se de-a cina intr-o tara linistita.
mergem inainte.