inchei o zi grea, dar buna. am uitat gustul zilelor usoare. maica-mea ofteaza deja. e semn ca trebuie sa optimizez povestea, altfel nu-i mai scot fruntea dintre palme.
incep sa se inchege colaborarile de bun simt, trec prin interviuri decente, negociez cu fruntea sus putin peste supravietuibil. ma imbrac frumos, imi pun un inel bulbucat si un ceas stralucitor, toma noteaza aceste detalii si mi le onoreaza cu un zambet strengaresc in coltul gurii. trecem prin fata oglinzii si constata ca si el e cu hainele bune. bluzita de la irina, pantalonii de la delia si tenisii de la luiza. gri cu bleu-marin. numa buclele si zambetul sunt ale lui. si norocul al meu. imi place cum simte cand e cate o zi importanta, cum rade ca un baiat de liceu si cum ma fastaceste cu o incredere mai mare ca lumea. stie ca azi o sa iasa bine. e o energie lipsita de pacat pe care el o absoarbe din juru-mi si o emana pretutindeni spre curatirea sufletelor obosite. ce multe mai am de invatat despre lipsa fricii..
venim acasa victoriosi. nu e inca batuta palma, dar feelingul e bun si-mi ajunge.
n-apucam sa sarbatorim fiindca aflu de la tatalutoma ca apartamentul in care ne cacaim sa ne mutam de vreo cateva saptamani, nu e gata inca. n-au venit aia de la gaze, fara de care nu putem da drumul la aragaz, nu putem instala boilerul de apa calda la baie. dar nu mai am rabdare/ inima sa astept. am epuizat toate zambetele amanarii. de atatea zile o lasam pe maine, pe un alt maine, pe celalat maine, ca nu mai cred in maine. e grav. fara viitor, incotro ne indreptam tomica?
decid ca nu mai pot. ca ne mutam orice ar fi. tatalutoma stie ca asta aveam de gand sa zic si confirma: da, da, clar. nu stiu inca daca asta crede si el, poate ca o spune numai pentru mine.. dar eu o iau de buna. nu cred ca va fi chiar greu sa supravietuim cateva zile. mereu mi-a placut cu cortul, la limita confortului. apoi cateva zile de hrana vie si de economisit niste apa, vin ca un cadou pentru planeta si imi dau un sens superior.
deci daca de cateva ori am simtit c-am ajuns la fundul paharului, mutarea asta intr-o casa neterminata e un fel de spargerea paharului. nu-i nimic. se poate si fara pahar.
imi iau o bere locala, editie aniversara, cu eticheta din 1796, daca m-am priceput sa citesc in araba, si-o beau direct din sticla, asa cum o fi baut acum 200 si ceva de ani vreo alta mama obosita, amestecand bucurii cu griji, intrebari cu franturi de raspunsuri. din strada se aude 'santa claus is coming to town'. atat de hilar in tinutu lu tutancamon, ca nici nu pot sa zambesc. toma se trezeste brusc, naucit si el de clinchetul absurd de zurgalai. nu era halloweenu ma? sta asa in genunchi si ma prinde cu berea la gura. zambesc incurcata. se culca la loc. dormi tomica. daca e sa vina mos gerila, ii zic c-ai fost cel mai cuminte. ii dau si-o gura de bere, manca-i-as barba lui de drumet. hai ca m-am imbatat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu