doarme toma pe latimea patului de oameni mari, perpendicular pe directia somnului civilizat. ii respect tolaneala si-o sa ma strecor pe un fel de diagonala, cu nasul aproape de crestetul lui, sa fac o ultima infuzie detoxifianta in drum spre vis. vedem cand o veni si tatalutoma, pe ce cateta si-o mai prealungi oasele-i prea lungi pentru confortul lu fiso.
zilele curg grele, pline, amestecand bucurii mici cu neajunsuri.
m-am afiliat pe facebook la fel de fel de pagini green, sunt bombardata cu schepsisuri despre mentinerea vitalitatii, baut de apa, mancat seminte de susan si renuntat la ce nu pot controla.
stiu reteta de parca as da examen din ea maine dimineata, da uite ca vremea examenelor a trecut. nu ma asteapta nicio marire. n-am de demonstrat nimanui nimic.
hai s-o luam mai usurel tomica.
te tarnosesc in fiecare zi pe cate o strada noua si rupta, printre capre, magari, oameni, pisici furisate sub masini si caini cocotati pe capote. taxiuri aerisite, ca niste glume pe 3 roti rasuflate, transporta oameni la fel de ingandurati ca noi, copii intorcandu-se de la scoala si care daca sunt cuminti au voie in fata. cand de dupa bloc apare un card de oi, opresti motorul si le lasi sa rescrie legea rutiera. transhumanta desertica live.
se holbeaza vanzatorii de materiale de constructii cand cer rafturi de 1, 20 pe 30, cuie, dibluri, suruburi, vopsea, lac, robinete, intrerupatoare, ciment, ghips.
acum ca le pun cap la cap, pare ca ne mutam intr-o pestera. ma tin puternica desi ma simt pierduta precum caprita asta cafenie. haosul asta nu e al meu, tomica..
tu esti atent la tot ce misca. nu razi, nu te vaiti. cand te plictisesti la mine in brate, sari la maha, draga fara de care nu s-ar fi infaptuit toate deplasarile astea in infernul sau in raiul amenajarilor de case.
transpiri, mananci, bei apa, faci caca, te schimb, adormi, te trezesti buimac, sugi pe furis niste lapte.. toate din mers, ca intr-un film al lui kusturica. cand aproape ca ne suge mizeria din jur, la radio un pian ne salveaza. ireal. obraznicu de robbie williams?!? aproape ca-l uitasem. uite ma cum a razbit el prin tot praful gadila-ne-ar urechile pana acasa, in loc de manelele locale.
imi obosesc ochii de la atatea detalii, bratele de la foiala ta, picioarele de la atata umblet, grijile de la atatea calcule.
te aduc acasa. te spal, te adorm si tac. nu tin nici sa ma vait de prea greu nici sa ma piedestalizez pentru goana de peste zi.
s-or aranja toate in curand.
vezi-ti de somnul tau perpendicular, ca in el mi-e baza, vai de aria noastra.
Comentarii
Trimiteți un comentariu