se inghesuie gandurile, imaginile, randurile asteaptandu-si scriitura. se succed intamplari care isi cer descrierea cuvenita si cu fiecare surpriza pe care o aduce ziua, promit sa-mi fac timp sa scriu.
am inceput tevatura cumpararii de fel de fel pentru noua casa. toma e cu mine peste tot. in cairo daca vrei sa cumperi ieftin si bun, sa te tocmesti un pic de amorul interactiunii, sa poti sa te intorci si sa schimbi pe ochi frumosi si pe incredere lucruri care nu ti se potrivesc, mergi pe niste strazi cu de toate. gasesti vaci vii de sacrificat, oi asemenea, iepuri, gaini, vopseluri, electrice, obiecte si accesorii de bucatarie, brutarie, reparatii biciclete/ genti/ mobila/ incaltaminte.. legume, verdeturi, oua.. toate de-a lungul firului epic al aceleiasi strazi. esti intr-un film si n-ai fumat nimic. te uiti la copilul din bratele tale si la vaca mugind la un metru de tine, langa magazinul cu obiecte de bucatarie. lipseste campul verde, vaca stie dar nu se mai vaita. ceva nu merge.. dar lumea e grabita cu de-ale traitului, mancatului, holbatului. n-au oamenii timp de ganduri compatimitoare pentru vaca.. oile macar sunt mai multe. se mai intretin una cu cealalta pana vine moartea.
sunt franta, dar alergatura asta e una dintre cele mai frumoase oboseli de trait. toma imi poarta entuziasmul si nu doarme mai toata ziua. e murdar din cap pana in picioare, il mai spal in rastimpuri.. il alaptez in cate un magazinas ticsit, dintre ale carui rafturi stand sa cada imi zambeste o tanti intelegatoare. imi aduce apa si mi-o pune pe o lada, la indemana. toma se opreste din supt si se intreaba daca tot imprejurul e vreun caleidoscop, vreun vis, vreun basm arab.. dar e la mami in brate, deci traim basmul impreuna, in orice limba s-ar scrie el.. se intoarce la san. mami, m-am facut prea mare pentru supt? ma intreaba.. nu mami nu, sunt eu mica si de-aia contrastul e evident, stai linistit!
taman cand decid ca oficial am obosit si ca vacarmul mi-a ajuns pana in gat, vad o familie cu o fetita cu handicap si mi se pune un nod in respectivul gat. il pup pe toma in crestet si imi neg toate vaicarelile de azi si de ieri si dintotdeauna.
ma doare apoi necinstea cu care ma folosesc de necazurile altora sa-mi reamintesc ca sunt norocoasa. imi vine sa ma dau jos din masina, sa ma scotocesc de nodul din gat si sa-l dau oamenilor de care m-am folosit. sa le zic imi pare rau.. dar uite ca suntem claxonati din spate si acceleram.. si gata si cu nodul din gat. lacrima care statea sa vina se resoarbe. viata ma recheama la treaba si ma cufund in oboseala instalata deja.
toma e la capatul resurselor si el. ne scurgem de-atata amar de vanzoleala. ne asteapta baita, apoi 3 povesti scurte, 2 glume bune si somn. ditamai somnul..
Comentarii
Trimiteți un comentariu