povestea de azi incepe la baie, respectiv in ligheanul in care savarseste turturel balaceala de dinainte de somn. cobor capacul de plastic si transform wc-ul intr-un butuc impropriu. in cada sta ligheanul cu tomica in el, apoi imediat alaturi un alt lighean cu jucarii de plastic, din care toma alege democratic parteneri de distractie. ma cocosez de pe butucul meu si-l sapunesc pe fericit la subrate, el suge o rata de cauciuc in care a mai ramas niste apa de la baia de ieri.
se ridica in picioare, gata joaca. verifica robinetii, furtunul, instalatia de apa. e gata sa repare tot ce nu merge, noroc ca toate merg. ma rog.. nu prea avem presiune, dar nu-i mai spun, ca mi-e ca se inhama la reparatii si iar ne lungim.
il scot din lighean, realizeaza cat e de obosit si in drum spre pat da drumu la urlete. il inshaormez in prosop si-l alaptez. cateva minute bune eu derulez ziua, poate ca si el la fel. se aud numai ghiogarturile lui si neputintele mele.
gata. s-a saturat. mai are insa de urlat, fiindca e la fel de obosit ca mai acum cateva minute. trag pe el o pijama cu un arici care striga i'm soo happy. corelez mesajul ariciului cu urletul lu toma, ca sa recuperez nota pozitiva, in caz ca ne alunecase in lighean.
s-ar mai supara o tura dar a pierdut toata energia. adoarme imbucurator de repede. declar ziua incheiata. scriu 2-3 mailuri ferma catre niste colaboratori care imi datoreaza bani. ii amenint diplomata, ei se sperie si ma suna relativ tarziu, justificandu-se penibil. sunt consternati ca mi-am permis sa cred ca nu m-ar plati si eu ma scuz politicoasa ca i-am dezamagit. inchid si ma intorc la blog, la voi..
[nu ma doare nimic. sunt mandra de smoothie-ul de avocado, de cel de rodie si de cel de trestie de zahar, apoi si de alunele si de curmalele cu care m-am energizat peste zi.. a..si de cuburile de mango. toate savurate gat la gat, obraz la obraz, era sa zic cot la cot cu toma.
suntem totusi norocosi sa traim in tara asta murdara, unde tot ce-am insiruit mai devreme costa vreo 2 euro.
e interesant insa cum in cosmeliile astea care fac sucuri naturale in niste caldari din care egiptenii cu pantofi lacuiti nu beau, din motive de higiena, se gasesc si lazi frigorifice cu mirinda de un portocaliu fosforescent sau pepsi gri metalizat. comerciantii trebuie sa se plieze pe nevoile cererii si uite ca nu toti aleg mizerii naturale ca mine.
intr-un moment de contemplare la rafturile mirindice, toma imi da peste smoothie-ul de rodie. il varsa pe el si pe mine. zambesc si inspir. ma intreb cate mame se opresc din a trage o palma copilului neastamparat, dupa o astfel de boroboata.
il curat, ma curat, il schimb de haine, pe mine nu ma schimba nimeni.
ne vedem de alergatura in aceeasi formula. e plictisit de stat in carucior, ar vrea sa adoarma dar vacarmul strazii pe care ne intamplam nu-l lasa sa inchida ochii. ma acuza. ii cumpar un castravete. il rog pe pietar sa mi-l spele. dispare. am incredere ca nu fuge cu castravetele. vine. toma e fericit. musca o singura data si adoarme. avea nevoie de un pic de incredere si castravetele l-a inteles
l-as fotografia dormind cu curcubitaceul la piept, dar nu mai am baterie pentru astfel de fasoane. arunc telefonul in geanta, il deposedez pe turturel discret de castravete si-l mananc. e bun. nu ca cei de la pucioasa, dar aduce..
ma opresc la o taraba cu incaltari de guma, urate si mai putin urate. imi aleg niste imitatii de crocs. ii negociez la vreo 2 euro juma. gagiu i-ar fi dat cu 4 euro, dar n-am timp de tepe. apoi il amendez ca n-are nici macar un ciob de oglinda in care sa ma previzualizez.
imi arunc slapii in geanta si raman cu mocasinii. brandul e egiptean: carlos! china stai jos. 4!
sunt multumita. ma reprezinta. multa vreme am crezut ca n-o sa ma incalt cu asemenea gogosi, dar uite ca mai cobori standardele la nevoie.]
inainte sa ma culc ma mai uit o data la ei. mi se potrivesc. griul catorva dezamagiri si picul de portocaliu de la pozitivul de care aleg sa nu ma dezmint.
esti minunata!!!!
RăspundețiȘtergereDana NL