n-am mai scris de cateva zile. s-au tot intamplat rele peste bune, imbolnaviri peste iluzia sanatatii.. fel de fel, ca nu ma hotaram ce sa aduc in lumina reflectoarelor ochilor care mi-au dus dorul, imbratisa-v-as dintr-o suflare pe toti.
nu ma lungesc mult din motiv de nevoie de lungire de-adevaratelea in pat, de contopire cu salteaua, de inchis cutia gandurilor, de deschis pe cea a viselor, daca o mai vrea subconstientul sa puna umarul la treaba.
punctez plimbarea de dimineata in gradina in care il duc pe toma cu regularitate. mai gusta o frunza, mai juleste genunchii, mai demonteaza un robinet, mai flirteaza cu cate o gagicuta holbandu-se la el de pe umarul stang al mamei sale. egiptencele de rand, by the way, isi poarta copiii pe cate un umar, cu un piciorus pe spinare si altul pe piept. par impacati, si copiii si mamele. am incercat sa-l cocot si eu pe toma, dar n-are stare nici 2 secunde, iar eu n-am kilograme si forta sa ma joc prea des cu ideea.
dupa gradina trec prin piata. juma de kg de castraveti si juma de portocale, fara tamtam. merg sa platesc in spatele rafturilor, intr-un fel de altar al aprozarului, sa ma ierte autoritatile divine pentru comparatie. dau de o chiuveta, spal un castravete pt toma. nu intreb pe nimeni nimic si ma folosesc de un cutit baban, cu maner imbracat in blana de capra. destul de odios, dar incerc sa neg senzatia si sa-mi vad de scop. mai zaresc pe rafturile din spatele tejghelei 2 pantofi, cei ai casierului care stie sa se relaxeze la job, deduc; mai vad o tastatura prafuita, 2 linguri, un casetofon. un fel de biblioteca a tuturor utilitatilor pietarilor. o inteleg si n-o judec. ii dau lu toma o juma de castravete, pe cealalta o mananc eu. cat ai de plata madam? ma intreaba casierul care nu verifica, ma crede pe cuvant. 7 lire numa, zic. de ce madam iei numa atata? pai ca sa nu car prea mult..e sa nu cari, asa mi-ai zis si ieri. hai ca poate maine nu-ti mai zic..
apoi alt pietar, care nu stie decat un cuvant in engleza, respectiv 'from'..cand ne vede striga: from tomaaa! nu-l corectez. imi place 'specialitatea' lui.
e toata a ta piata asta, tomica!
in drum spre casa trec pe langa brutarie si ma seduce un croissant cald. o sa stranut de la el, stiu, dar fac pe nebuna si mi-l iau. il infulec intr-un minut.
pe dupa amiaza ma trezesc fara inelul de logodna. inel pe care eu l-am desenat si tatalutoma l-a comandat unui argintar de cartier, care a facut o supertreaba. am vrut un inel fara piatra, fiindca se arunca cu suficiente pietre in egipt zilele astea, ca sa mai fac si eu uz de simbolul cu pricina.
in aproape 2 ani nu l-am scos de pe deget niciodata pana ieri cand am pictat niste scaune la casa noua. m-am spalat de vopsea pe maini si l-am uitat langa chiuveta.
incerc nauca sa-mi amintesc momentul scoaterii de pe deget, il caut peste tot, nu e. il sun pe tatalutoma sa mai verifice el la apartament. nu l-a gasit, ma indeamna sa ma calmez. ma duc totusi dezamagita sa mai caut si cu ochii mei, care au vazut atatea colturi de lume, ca poate s-or pricepe sa scoata inelu de unde nu-i.
il gasesc pe tatalutoma in balcon, ca pe o julieta a renovarilor.
sub balcon, eu- romeo, cu darzenie de supererou si sani cu lapte. dupa cum zambeste, simt ca mi l-a gasit. zic, da! inainte ca el sa ma receara in casatorie si sa-mi introduca iar pe deget farama de inelus. s-a rezolvat. casnicia noastra e salvata. toma ne ignora usurat.
nu ma mai leg de nimic de peste zi fiindca mi se inchid ochii.
scot totusi pistolul de lipit dintr-o punga prafuita si imi repar cu dibacie o pereche de papuci prosti, la care tin.
sunt multumita de treaba mea. o sa-mi umblu grijile si bucuriile de maine in papucii astia. am stabilit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu