se tot aduna intamplari nepovestite, rasete neimpartasite, lacrimi nejustificate. vine viata noua ca un tavalug peste ele si poate bine ca vine, ca uneori povestile sunt atat de intense ca doare nararea lor imediata. o tanara de varsta mea a fost impuscata mortal in timp ce depunea niste flori in piata tahrir, in memoria martirilor revolutiei de acum 3 ani. mi-e rusine de oamenii care zic: pai daca a mancat-o undeva sa mearga acolo dupa ce protestele au fost interzise prin lege. mi-e rusine de democratia lor mintita, de necunoasterea lor larga, de copilul ei de 4 ani la care mami nu se mai intoarce. a plecat cu niste flori in piata si a murit sa mai vina. ceva nu ma lasa sa ma lepad de rusinea asta. o port cu mine in taxi, la scoala, pe strada, incerc sa inteleg de ce oamenii cu acelasi sange ca al moartei, pot sa-si vada de viata, pot sa-si iubeasca tara si sa-si aduleze conducatorul, sa creada toate meschinariile politiei si sa nu faca schema logica a adevarului. nu m...