ma uit la privirea lui catre sine

l-am lasat la gradinita cu inima stransa.

am comunicat ingrijitoarei sudaneze, 'tina', in care n-am incredere, ca toma cere 'apa' atunci cand ii e sete si inseamna 'water'.

toma a plans ca plec, iar eu am stiut ca planetele nu erau aliniate, acum ca ingrijitoarea filipineza, 'nara', lipsea din peisaj.

l-am intrebat pe seara, inainte de culcare, cum a fost azi la gradinita.

mi-a spus: 'nara home. tina gave toma apa'. de unde stie el sa puna 'give' la participiul trecut? si cum stie el ca de fapt eu intreb cum a trecut inima lui peste absenta 'narei'?
ma uit la privirea lui catre sine. isi pune intrebari, trage concluzii. are 2 ani jumate si intelege viata cu minuni si greutati, cum stie ea sa ne surprinda.

ma umplu de lacrimi, dar nu las niciuna sa curga.

o sunam pe nara, s-o intrebam de sanatate, iar ea e fericita ca ne aude.

inchei convorbirea si inima mea se mai aseaza.

gatesc o musaca de vinete, in care pun ultimul borcan de rosii cu ardei de la pucioasa.

ma invaluie o recunostinta organica fata de mainile mamei mele. 

mi-e rusine pentru cat de departe suntem.

mi-e rusine si de prietena mea cea mai buna, care a zburat ieri din mexic in spania, si cu care nu m-am mai auzit de-o vesnicie, justificandu-ma cu viata mea plina.

probez 2 fuste si 2 perechi de pantaloni.

m-am mai rotunjit. e prima data in 32 de ani, cand coapsele nu ma arata a baietel simpatic, ci a femeie, a mama.

mi-a crescut si parul. am redevenit.

toma a adormit.

intind niste rufe, gust musacaua si inchei ziua. toma tresare in somn si ma striga. il pup pe gat si zambeste. miros a mama lui.