Treceți la conținutul principal

ma uit la privirea lui catre sine

l-am lasat la gradinita cu inima stransa.
am comunicat ingrijitoarei sudaneze, 'tina', in care n-am incredere, ca toma cere 'apa' atunci cand ii e sete si inseamna 'water'.
toma a plans ca plec, iar eu am stiut ca planetele nu erau aliniate, acum ca ingrijitoarea filipineza, 'nara', lipsea din peisaj.
l-am intrebat pe seara, inainte de culcare, cum a fost azi la gradinita.
mi-a spus: 'nara home. tina gave toma apa'. de unde stie el sa puna 'give' la participiul trecut? si cum stie el ca de fapt eu intreb cum a trecut inima lui peste absenta 'narei'?
ma uit la privirea lui catre sine. isi pune intrebari, trage concluzii. are 2 ani jumate si intelege viata cu minuni si greutati, cum stie ea sa ne surprinda.
ma umplu de lacrimi, dar nu las niciuna sa curga.
o sunam pe nara, s-o intrebam de sanatate, iar ea e fericita ca ne aude.
inchei convorbirea si inima mea se mai aseaza.
gatesc o musaca de vinete, in care pun ultimul borcan de rosii cu ardei de la pucioasa.
ma invaluie o recunostinta organica fata de mainile mamei mele. 
mi-e rusine pentru cat de departe suntem.
mi-e rusine si de prietena mea cea mai buna, care a zburat ieri din mexic in spania, si cu care nu m-am mai auzit de-o vesnicie, justificandu-ma cu viata mea plina.
probez 2 fuste si 2 perechi de pantaloni.
m-am mai rotunjit. e prima data in 32 de ani, cand coapsele nu ma arata a baietel simpatic, ci a femeie, a mama.
mi-a crescut si parul. am redevenit.
toma a adormit.
intind niste rufe, gust musacaua si inchei ziua. toma tresare in somn si ma striga. il pup pe gat si zambeste. miros a mama lui.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...
13 comentarii
Citiți mai multe

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...
6 comentarii
Citiți mai multe