plansul ca agent de curatare si ingrijire

mi-e dor sa va scriu de vreo 3 zile.

si asa adorm in drum spre poveste, ca nu ma mai incumet la introducere, asezare in pagina si metafore preliminarii.

am pierdut un om azi. adica nu de tot, dar doare. e ingrijitoarea de la gradinita lui toma, o tanti filipineza a carei stradanie am apreciat-o in fiecare zi pret de un an aproape.

a fost concediata subit si absurd. nu stiu cand o s-o revad, desi inima imi spune ca in curand.

plang ca maine toma n-o s-o mai gaseasca la treaba si invat sa merg mai departe.

tara asta e un tavalug care trece peste oameni buni si rai, spala praf cu lacrimi, apoi pune soare pe obraji si totul renaste.

la scoala, o fetita de 6 ani mi-a pus in palma o farama de chips, pentru sora ei dintr-o clasa mai mica, fiindca stie ca trec prin toate clasele negresit.

am strans farama in pumn si i-am promis c-o ajut numai azi: ai uitat ca n-ai voie cu chipsuri la scoala? 

s-a scuzat fara vorbe, iar eu i-am indeplinit dorinta cu responsabilitate.

sora ei a cules farama din pumnul meu transpirat de raspundere si-a mancat-o.

cerc inchis.

poza de grup. scot tocurile din geanta. dau bine. pun tocurile la loc.

o dezamagire scurta.

o rafuiala cu un semi-arhitect. el e surprins ca indraznesc sa-i bat obrazul; urla, ii spun: nu ridica tonu mestere!

pleaca.

un cantec cu copiii de 5 ani despre cat de mica e lumea si cat de frati suntem unii cu altii, aici si acolo.

patroana scolii, mama vitrega a tuturor salariatilor, frica maturareselor, dilema profesoarelor, se face vazuta.

vine rar, inopinant, acuzativ.

stiam ca vine.

scot iar tocurile. ii dau 3 vesti bune. dau 3 comenzi abile, gradina se anima. totul e sub control. 1 interviu-cheie, palma e batuta. ma vait despre arhitect. se face si ea ca-l blameaza, ca sa ne dam in aceeasi barca. ea e la carma. eu confirm vant bun. mergem inainte.

imbratisarea in care ma primeste toma dupa ditamai ziua, ma reasigura. mergem sa vizitam o gradinita. sunt perfect dezamagita.

plecam. toma le ureaza: bye school. bye teachers. apoi imi spune: mami, not nice!

i know mami! i love you, ii pup eu intelepciunea carliontata.

ajungem la scara blocului. toma se aseaza pe o treapta. e obosit.

imi place ca-si cunoaste limitele.

nu-l grabesc, nu-l iau in brate. ii dau niste secunde, apoi ne indreptam catre lift si-l lasam sa ne urce la 8.

facem o baie cu bubbles.

ma intreaba despre nara, ingrijitoarea de la gradi. plang pe dinauntru, ca beduinul din el zorab,  fiindca n-am raspuns. 

vrea un cantec. inventez unul despre cat de norocosi suntem ca s-a terminat ziua, ca ne odihnim pe aceeasi perna si ca ne avem.

mami, what color skin?

bej!

ok. bej!

lamurim aceasta dilema initiatica si lasam somnul sa-si faca de lucru.