pe foc am un pilaf sarbesc, reteta care nu i-a dat gres mamei mele niciodata.
n-am fost in serbia, dar daca ajung, o sa le gatesc pilaful asta, sa vada si ei cum e cand pune o romanca suflet.
copilul meu, o litra rus o litra egiptean si jumatate roman, doarme lung si moale si se va fi trezit cand voi fi oprit focul.
frunzaresc un articol in care o profesoara in a carei performanta nu mai cred, desi eu am angajat-o, se vaita de discriminari rasiale, negresa fiind intr-o tara arab-africana.
am iubit-o, dar ea n-a inteles. vrea mai mult, iar eu n-am timp.
gandul meu diseaca o gradinita germana, intr-o locatie elvetiana, la periferia cairoului.
incerc sa ajung la carma gradinitei asteia, dar sunt prea ocupata cu serbarea de sfarsit de an a scolii de pe malul nilului, fara de care nu mai stiu sa respir de vreun an incoace. noroc cu balerina din bulgaria, care a pregatit cu fetele de 5 ani un moment de poveste. ma bazez pe ea. ne leaga un fir est european despre care nu vorbim. ne imbratisam cinstit de 2 ori pe saptamana, iar pentru mine asta inseamna mult.
o alta prietenie, britanico-turca, ma ademeneste cu o noua idee carieristica si iar oftez.
trebuie neaaparat sa dau de nemtoaica gardinitei elvetiene sau macar de croata care conduce institutia.
verific pilaful in rastimpuri, ca sa raman in focus.
o sa merg la scoala si-o sa cer o marire de salariu, cu toata inima mea care a batut in ultimul an pentru cei 120 de copii inscrisi, pentru vreo alta suta de intervievati, pentru sutele de parinti pe care i-am trimis optimisti acasa, pentru profesoarele astea carora le-am ridicat moralul intr-o tara in care nu s-au nascut, pentru toate bombele de care nu m-am temut, pentru toate minciunile pe care le-am inteles, dizolvat, depasit.
sunt bune zvacurile astea sezoniere. pun incredere peste temeri, rescriu esenta.
o sa-mi pun o portie de pilaf. sarumana mami.
Comentarii
Trimiteți un comentariu